Dupa cum v-am spus in articolul trecut, intre noi si barmani exista o legatura speciala. Ei, aceasta convingere mi-a fost confirmata, o data in plus, saptamana aceasta. Caci tot de la un barman am aflat o poveste absolut deliranta. Si nu ma pot abtine: trebuie sa v-o spun si voua.
Ei, in cazul in care va intrebati cum o fiinta de sex feminin are resurse financiare pentru mers in fiecare weekend in locuri precum Bamboo, unde preturile nu sunt tocmai prietenoase, in conditiile in care respectiva ocupa, in cel mai bun caz, functia de secretara, nu este (inca) intretinuta de un baiat potent, nu este nici o mostenitoare a unei fabuloase averi, raspunsul este interesant, zic eu. Se pare ca exista o categorie intreaga de femei care au gasit o metoda ingenioasa de a face fata unei seri complete de club de fite. Ce se intampla? Respectiva cand soseste in clubul respectiv isi cumpara o cutie de Red Bull. Acolo este caldura mare, dansul si eforturile de a arata bine in ideea momirii unui „tiitor” solicita si ele fiinta feminina destul de mult, iar drept urmare a acestor factori conjugati apare deshidratarea.
Numai ca nu doar corpul este deshidratat, ci si portofelul clubberitei. Caci resursele de care dispune se cam epuizeaza dupa acel prim (si, din pacate, unic) energizant. Si dupa aceea, femeia incepe sa transpire cu toate instalatiile de aer conditionat. Se usuca gura, se scurge machiajul, chipul devine rosu si, s-o recunoastem, dezagreabil. Or, in eventualitatea unei asemenea calamitati, scad vertiginos sansele de a cunoaste si de a se bucura de fascinanta prezenta a unui tiitor. Din pacate, reclamele alea cu „coafura rezista” nu prea sunt adevarate. Sau poate ca oamenii pur si simplu nu au testat efectele devastatoare asupra sexoseniei pe care le are un club aglomerat. Si atunci se impune o interventie rapida. Ce sa facem, ce sa facem, s-au tot intrebat cohorte de clubberite.
– Sa mergem acasa?
– Exclus!
– Noi nu ne dam invinse! E o lupta viata, deci te lupta in club! – vorba poetului.
– Mor de sete, fata!
– Mi se scurge machiajul, se intinde rimelul, coada nu mai sta teapana ca de cal, ci se pleosteste si se incovriga ca una de purcel!
– Purcel, oroare!
– Purcel, oroare!
Si cum tot stateau ele asa si se lamentau si se plangeau, una dintre ele, in ciuda solemnitatii de necontestat a momentului, in ciuda tragismului situatiei de weekend, a avut, hmm, o nevoie fiziologica. Indreptandu-se spre toaleta, a avut de infruntat blamarea celorlalte colege de suferinta, care au acuzat-o ca le lasa la greu. Ei, vezica a fost mai presanta decat oprobiul celorlalte. A intrat in cabina, a iesit si, cum se spala ea agale pe manute, a strigat „Evrika!”. Ma rog, exagerez eu acum, clubberita nu cunoaste un asemenea cuvant. Nuu, cel mai probabil e sa fi chiuit un „Yes!!!”, care e foarte la moda, chiar daca pronuntat cu un accent moldovenesc.
A iesit in toaleta topaind intr-un picior. Celelalte au crezut ca este un nou dans pe care prietena lor il descoperise cand dadea curs nevoilor firesti si au inceput s-o imite, care cum se pricepea mai bine.
Cu un gest poruncitor insa, cea care se transformase in liderul haitei, le-a ordonat sa se opreasca:
– Fetelor, am gasit solutia!
– Care, care? Spune-ne si noua!
– Mai aveti cutiile de Red Bull?
– Da! zisera in cor zdranganindu-si fiecare recipientul a paguba.
– Voi stiti ca la baie e apa?
– Asa, si?
– Cum adica, asa si? Si e potabila!
In minutele urmatoare, mai multe domnisoare au fost vazute marsaluind in grupuri de cate doua la baie, tinand in mana fiecare cate o cutie de energizant.
Azi asa, maine asa, a fost hidratare, pace si prosperitate timp de mai multe weekenduri. Pana cand barmanii au observat miscarea. Ideea ingenioasa, de ce sa n-o recunoastem, a clubberitelor nu prea convenea insa conducerii care dorea sa vanda energizante, nu apa de la robinet, apa pe care peste una si alta nici nu incasa nimic. Tot barmanii au avut ideea de a intrerupe alimentarea cu apa rece a chiuvetelor din toaleta femeilor.
Invatate insa cu o soarta cruda, luptatoare din fire, femeile nu s-au dat batute: si-au umplut cutiile cu apa calda. Nu conta ce faceau, cat de rau le ardea, atata timp cat nu erau izgonite ca niste sarantoace oarecare din imparatia Bamboo. Ele sperau sa fie incoronate printese si continua si in zilele noastre sa bea apa fiarta de la baie.
Recunosc, povestea m-a intristat peste masura si vreau sa lansez, cu aceasta ocazie, un apel umanitar: Propun instalarea in fata acestui gen de cluburi a unei fantani cu ciutura. Ar da un farmec rustic si sunt sigur ca multe exemplare s-ar simti foarte bine in acest cadru. Daca se considera ca investitia este prea mare, macar un jgheab pe model de IAS. Macar atata lucru sa facem si noi pentru „jumatatile noastre”. Sa le lasam sa se adape in voie daca tot transpira de dragul nostru.
Ma intreb doar daca, pe timp de vara, cand se duc la “inotâ€, beau apa din piscina. Cineva ar trebui sa le avertizeze totusi in legatura cu concentratia mare de clor. Si sa le spuna de asemenea ca la sauna, daca ling bolovanii aia, pot suferi arsuri grave.
