Cand o cunosti, e toata numai unghiuri. Vesmintele ii sunt decupate, taiate, liniile sunt frante, oasele impung, se contorsioneaza, e cea mai mare gimnasta, 10, aplauze, va rog frumos! Nu stie ce e frigul, iar iarna o gasesti in fusta mini si tocuri ca niste tepuse pentru frigarui. Nici foamea nu o cunoaste, ceea ce ma face sa cred ca am dat peste o super-fiinta, minune a tehnicii moderne, o calatoare din viitor, care poposeste in patul meu. De depresie n-a auzit decat din reviste, isteriile ii sunt straine. E toata lapte, miere, tate si cur misto. Si pofta mare de sex. Ma zgaiesc la ea ca la superman in copilarie si sunt incantat ca un copil care a primit cea mai sofisticata jucarie. E ca o masina, pielea e intinsa ca tapiteria unui ferrari, aproape ca scartaie cand o ating, iar dintii sunt ca nichelul. O minune, ce sa mai.
Si ca orice minune nu tine mult.
Dupa ce se instaleaza in vietile noastre, chestia asta iesita din cele mai avansate laboratoare ale ingineriei genetice isi pune pijamaua. Si sosete flausate. Ca ii e frig si are si o sensibilitate la ovare, ca sa vezi. Speri ca e vorba de o defectiune temporara si ca va reveni la stadiul de Targul Auto de la Paris in scurt timp. De unde. Dupa pijamalele cu ursuleti, urmeaza vestele de lana facute de bunica. Si cizmele alea care seamana cu niste botosi supradimensionati, vopsite in culori specifice bebelusilor, numite “uguri”, ceea ce ma duce mereu cu gandul la niste avioane care tot pica in ultimul timp, cu care si rimeaza: “miguri”. Ugurile sunt pentru incaltaminte la fel de “performante” precum migurile in aviatia contemporana.
Apoi, incepe sa reconfigureze spatiul din jurul ei. Canapeaua incepe sa se curbeze, sa capete mici denivelari. In jurul ei, rasar paturici si pleduri, chiar daca nu vine inca iarna. Casa incepe sa semene cu o pestera care se pregateste pentru hibernarea unei familii de ursi.
Se duc si unghiurile. Ea capata contururi moi si pante din ce in ce mai line, inclinatia scade. Se pufoseste si se moleseste ca un papanas scos din cuptor. Te cam sperie transformarile astea. Inchide usile si ferestrele caci se teme brusc de curent. Isi mai descopera si tot felul de alergii, printre ele la latex si la tanga si adopta vestimentatia “naturista” a bunicii.
Cand e in afara relatiei, femeia e vanator. Isi arunca pe umar arcul cu sageti si paseste mandra, facand gauri cu tocurile in asfaltul de vara. Vigilenta, atenta, fibra si actiune. Cand se muta in sanul caldut al cuplului, se inmoaie ca inghetata la soare. Ia statutul unei creaturi flausate si incepe sa vorbeasca folosind diminutive si apelative scoase din desene animate. Daca ajunge sa te strige “tati”, a venit momentul sa pleci. Nici nu-ti vei da seama cum te-a prins in panza ei. Sta intr-un colt si croseteaza capcanele, itele incalcite si moi ale stabilitatii. Iti face ciorbite si sarmalute, iar testul de sarcina asteapta undeva, in ceea ce obisnuia sa fie trusa ei de cosmetice.
S-ar putea sa fii tentat de moliciunea nou-dobandita. Ti se va parea dulce, prietenoasa, imbietoare. E calul troian si ar fi mai bine sa-i spinteci burta inainte sa te pomenesti cu el in curtea de la starea civila, frecandu-ti palmele cu rubedenii supraponderale si transpirate si band vin spumant in care ea isi inmoaie piscotul.
