Cand aud ceasul biologic ticaind, cand lumanarile de pe torturile aniversare incep sa se inmulteasca, cel putin in mintea lor si prin confruntare cu odiosul certificat de nastere, pentru ca in realitate, vor incepe sa ascunda acest lucru, acestea imputinandu-se ca prin minune, de la an la an, cand presiunea venita din partea mamelor, bunicilor, matusilor incepe sa devina din ce in ce mai mare, femela pleaca in cautarea unui exemplar masculin care sa o puna la adapost de tot felul de nelinisti. In primul rand, el trebuie sa fie un potential tata. Asta inseamna material genetic de buna calitate si material financiar de o si mai buna calitate. In al doilea rand, trebuie sa aiba un potential emotional, sa fie un barbat sensibil, cum le place lor sa spuna, sa nu uite de aniversari, de ora de difuzare a telenovelelor si reality-show-urilor care le dau ocazia sa vada si sa se bucure cat de rau o duc altele, cu ai lor.
Insa, femela si-a diversificat strategiile in ultimii ani. Constienta ca reprezinta o marfa de duzina, ca exista asadar un excedent pe piata si ca cererea este redusa, a inceput sa-si perfectioneze mecanismele prin care sa te prinda in plasa. Nu-ti va mai tranti clar, deschis si raspicat fatidica intrebare: “Cand vii sa ma ceri?†de parca te-ai duce la casa, intr-un supermarket pentru a achizitiona un produs.
Nu, femeile si-au schimbat vorba si portul in conformitate cu jungla moderna. Astfel, va adopta strategia intrebarilor capcana, a aluziilor de tot felul. In continuare, iti voi prezenta astfel de subterfugii care te vor ajuta sa recunosti o femeie careia ii bazaie ceasul in cap mai ceva ca Big Ben-ul.
De exemplu, iti va aduce la cunostinta in mod repetat faptul ca prietenele X si Y au fost cerute deja. Adica, ele sunt solicitate pe piata, toti indicii le sunt in crestere. Iti va numara apoi ocaziile in care a fost domnisoara de onoare si cat de urate au fost tinutele pe care a trebuit sa le poarte si ce gusturi desavarsite are ea in materie de moda de nunti si cum si-ar imbraca ea alaiul de domnisoare. Odata ajunsa in acest punct, incercarile tale cu jumatate de gura de a schimba subiectul vor trece neauzite.
O alta stratagema la care va recurge constant va fi sa se lipeasca de vitrina tuturor magazinelor de bijuterii pe care le va intalni in cale. Va privi languros spre inelele de logodna si verighete, isi va umezi buzele mai ceva ca un animal salbatic aflat in apropierea prazii. Cu greu o vei smulge de acolo, de aceea este indicat sa eviti sa mai iesi cu ea prin locuri si zone unde este expus la asemenea riscuri.
Prin casa ta, isi vor face aparitia tot felul de publicatii de inalt angajament intelectual, care-i vor solicita ei toti neuronii din dotare.
De atata suprasolicitare, multi din ei isi vor fi aflat moartea pe copertele lucioase. Pe calculatorul tau, vor aparea inregistrari de la tot felul de ocazii festive, in principal nunti si botezuri, unde niciun personaj nu-ti este cunoscut si care te vor face sa te intrebi daca nu cumva chiar a facut maretul pas si a inceput sa munceasca, deschizandu-si o agentie de profil.
Va incepe sa tranteasca telefonul in nas tuturor amicilor tai care nu sunt admiratori ai sfintei institutii, care nu au tras dupa ei usa grea a celulei societatii. In locul lor, vei fi inundat de vizitele unor familii dubioase de rubedenii si vecini, insotiti de plozii lor mucosi si plangaciosi. Vei incepe sa iei serios in consideratie ideea de a emigra. Detinuti veseli si burtosi, laolalta cu consoartele lor, vor incepe sa te chestioneze, sa te intrebe „cand te vei aseza si tu la casa ta”, vorbe sinistre, similare unui blestem. Vei evita stanjenit raspunsurile, tu considerandu-te de fapt destul de bine asezat si curios in legatura cu ora la care vor pleca ei la binecuvantatele si insoritele lor camine matrimoniale.
Tot din ofensiva de sensibilizare va face parte si aducerea in conversatie a subiectului copii. Te va intreba de nume preferate de fete si baieti, va lacrima numai cand va da ochii cu vreun “bebe†pe strada, va vrea sa afle daca nu ti se pare dragut copilul nu stiu carei cunostinte (al carui chip nu ti-l amintesti, pentru tine, copiii sunt ca ouale, seamana toti intre ei, sunt doar mai mici sau mai mari), va miorlai, matai si guita ori de cate ori va vedea intr-un magazin un carucior, un scutec sau un „botosel” de copii. Sa nu fii surprins daca iti va darui de Craciun un port-bebe (ca nu se stie niciodata) sau o pereche de pantofi miniaturali de agatat la oglinda masinii desi, prevazator din fire, ti-ar exprimat proasta parere pe care o ai fata de asemenea obiecte decorative. Vei fi chemat sa adulezi si tu minunea si miracolul maternitatii ori de cate ori o femeie insarcinata va trece pe strada.
Alte arme vor fi aduse in aceasta campanie. Dintr-o data, si acesta este semn de pericol maxim, partenera ta va incepe sa petreaca timp in bucatarie. Daca observi ca din frigider au disparut produsele semi-preparate, bune numai de aruncat in cuptorul cu microunde, ca a disparut si suprematia frunzelor verzi care constituiau hrana ei, si ca in locul lor au aparut oale, oale adevarate, cu mancare adevarata, nu caserole, atunci este clar. A decis sa faca apel la artileria grea. Incearca sa-ti santajeze inima si mintea facand apel la stomac si intestine. Asa ca, inainte sa-ti dea ghes bucuria la vederea placutei surprize, incearca sa detectezi matraguna din ciorba.
