Saptamana asta, nu stiu de ce, dar mi s-a tot spus ce inseamna sa fii femeie. In toate felurile posibile. Cu calm, isteric, logic, ilogic, metodic si haotic. Cel mai bine si mai adanc mi-a intrat in cap ideea ca e greu. E greu sa fii femeie. Simpla calitate oboseste si extenueaza. De-asta e nevoie de saptamana asta a lor, in care sa se „refaca”.
Am aflat, in urma unei documentari serioase, ce dificultati presupune viata in corpul si cu creierul unei femei, care de multe ori te poate duce pe calea pierzaniei.
Pe prim plan al obiectivelor, se situeaza modul in care arata. Insa nu numai „live”. Ci si in poze si inregistrari si asta fara sa fie vreo vedeta. Ati observat probabil retinerea lor in a arata poze cu ele. Mereu se fastacesc mai ceva ca fata mare la maritat “Nuu. Nuuu se poate, arat oribiiiilâ€. Si cu toate astea, ele sunt cele care detin cele mai mari arhive de albume foto. Altele sunt chiar violente si nu o data mi s-a intamplat sa mi se smulga aparatul din mana si sa fie operata rapid o operatiune de stergere pe motiv ca „nu m-a prins deloc bine”. Si va repet: nu este vorba de vreun book pentru o agentie de modele si la urma urmei, din moment ce ai in fata originalul, nu e normal sa te uiti mai mult spre el si mai putin spre copia din fotografie?
Oare sa spere ele ca cineva va remarca sarmul lor si le va propune o iesire din anonimat? Cineva ar trebui sa le anunte ca nu prea bantuie „scouteri” si cautatori de talente la bunica la tara si nici pe calculatorul verisorului de 10 ani.
Vine apoi ipohondria. Mereu le doare cate ceva. Sau le „e rau”, pur si simplu. Raul asta, desi de nenumit, e o chestiune teribila. Face sa le vajaie urechile si sa le ia cu ameteli. Au o senzatie de carusel teribila. Si ca sa ramana pe pamant, trebuie ori sa mearga la coafor, ori la shopping. Cred ca fixativul ala are un efect anti-rau ceva ce n-ai vazut. Si fericirea e in umerasele din cabinele de proba, nu-i asa? De rau se scapa la spa. Exista o intreaga industrie care traieste pe spatele ipohondriei feminine.
Femeia mai are o misiune extenuanta: orice femeie este un potential tabloid pentru cercul ei de cunostinte. Nu stiu daca ati vazut, dar in fiecare grup exista un exemplar feminin care pare sa stie tot despre toti si despre toate. Ce este amuzant e ca, desi in apucaturile si obiceiurile respectivei, scrie mare „barfitoare”, restul femeilor continua sa-i incredinteze „informatii”. De altfel, functioneaza acelasi sistem ca cel al publicatiilor de tip tabloid care pun la dispozitia „cetatenilor” un numar de telefon la care pot sa alerteze si sa lanseze zvonuri. A doua zi, in cadrul respectivului material se precizeaza „conform unor surse a caror identitate nu poate fi dezvaluita, un porc de guineea a fugit la Saint-Tropez cu o codobatura!”. Ei cam asa face si femeia-tabloid. Oricum, este intr-adevar solicitant. Trebuie sa fie mereu cu simturile treze, telefonul ei nu trebuie sa ramana niciodata fara baterie, messengerul, twitterul si facebook-ul sunt mereu deschise caci nu se stie niciodata cand si de unde poate sa sara barfa. Or ea are o misiune. Aceea de a asigura libera circulatie a zvonurilor in cadrul micii comunitati in care activeaza.
Rolul ei nu se limiteaza insa la cel de simplu canal transmitator. Nu, caci femeia colportoare este o creatoare. Nu o simpla porta-voce. Rareori lidera de necontestat in barfa se limiteaza la a transmite mai departe ceea ce aude. De cele mai multe ori, ea simte o obligatie viscerala de a adauga ceva, de a infrumuseta sau urati, dupa dispozitie si faza sindromului premenstrual, ceea ce recepteaza. Pana la urma, avem de-a face cu un interminabil joc de-a telefonul fara fir, ceea ce face ca mesajul initial sa nu mai fie recognoscibil in cel final, si toate acestea gratie muncii asidue si mintii inventive a femeii-tabloid. Careia pe vremuri i se zicea si Radio Sant.
Ganditi-va numai cat efort presupune. In primul rand, ea trebuie sa castige increderea suratelor ei. Sa se arate intelegatoare, compasiva. Atunci cand ele se plang, din orice fel de motiv – ca li s-a rupt o unghie sau ca s-a epuizat stocul de rochii preferate – receptoarea mesajului trebuie sa vina in intampinarea lor cu experiente similare. Sa relateze si ea calamitati din propria-i experienta, asadar sa dovedeasca faptul ca ea insasi a fost greu incercata de viata. Asa se construieste increderea in universul feminin. Apoi, odata ce si-a asigurat o rezerva consistenta de informatoare, trebuie sa se mentina la acelasi nivel si sa nu se culce pe o ureche a nepasarii. Concurenta este acerba, iar lupta pentru suprematie nu se incheie niciodata. Odata obtinuta informatia, se pastreaza o vreme. Intre timp, se desfasoara o campanie de teasing. Cu alte cuvinte, se arunca pe piata farame de barfe, nimic concret. Se invoca discretia „am aflat ceva, dar nu cred ca e bine sa se afle. Este ceva absolut scandalos!”. Se mentine astfel o tacere partiala vreme de cateva saptamani. O barfitoare experimentata nu va arunca niciodata in aer “bomba†de indata ce a intrat in posesia ei. Nuu, asemenea greseli comit numai incepatoarele.
Barfitoarea de prima clasa va incerca, prin tot felul de mijloace, sa creasca valoarea de piata a informatiei. Abia cand aceasta va creste si va avea potential de damage maxim, abia atunci, va fi „detonata”.
