Starea de echilibru a unei familii este deseori perturbata de evenimente neasteptate care duc la slabirea relatiilor dintre adulti si bineinteles la dezorientarea copiilor. Intr-un mediu familial nesigur, intr-un camin in care certurile si abuzurile sunt la ordinea zilei, intr-o familie in care doar un parinte se ocupa de educatia micutilor se formeaza, din pacate, ceea ce numim „copilul-problema”. Unele familii isi dau seama destul de tarziu ca micutul de langa ei s-a transformat foarte repede intr-un copil care deranjeaza orele de clasa, isi loveste frecvent colegii, injura si nu reuseste sa isi controleze furia. De multe ori parintii isi dau seama de situatia dificila in care se afla micutul doar in momentul cand rezultatele lui scolare sunt dezastruoase sau cand, datorita reactiilor sale violente, au loc evenimente grave care se sfarsesc prin ranirea unui alt copil. Este foarte dificil sa readuci pe fagasul normal un copil atunci cand este aproape „scapat din mana”.
Cum am putea insa sa facem un copil rebel sa ia din nou in considerare spusele parintilor si sa realizeze care sunt reactiile pe care trebuie sa le aiba in societate? Totul pleaca de fapt din mediul familial. Mai intai trebuie regasita armonia in familie si apoi se poate corija cu mai multa usurinta comportamentul micului uragan de langa noi. Violenta fizica si verbala din casa se rasfrange si asupra copilului, chiar daca acesta nu este implicat direct in conflict. Un alt pas este respectarea promisiunilor fata de micut. Un copil-problema este de fapt o persoana care si-a pierdut prea devreme increderea in oameni si siguranta in fortele proprii. De asemenea, copilul-problema este rezultatul unor abuzuri si al ignorantei repetate din partea familiei. Aflindu-se intr-un stadiu incipient de dezvoltare fizica si psihica, copilul simte o mai mare nevoie de atentie decat adultul. De aceea parintii trebuie sa stie ca este necesar sa fie mereu aproape de copiii lor si sa vina in intampinarea dorintelor lor. Si asta pentru ca orice mica neglijenta din partea celor mari poate cauza la varste fragede multa suferinta.
Copilul-problema nu este doar un micut neglijat, ci poate fi, in unele cazuri, unul prea alintat. Frustrarea si revolta unui copil poate izvori si din prea multa toleranta din partea parintilor. Pentru un copil caruia nu i se refuza nimic, momentele in care cuvantul NU este rostit raspicat pot fi foarte frustrante. Considerind ca tot ceea ce spune si tot ceea ce face este corect, copilul va actiona de fiecare data in functie de propriile dorinte, netinind cont de parerile adultilor.
Si in primul caz si in cel de-al doilea copilul-problema se poate transforma rapid in adolescentul cu probleme care este si mai greu de stapanit. Asa ca, parinti, fiti pe faza! Orice mica scapare din partea voastra se soldeaza cu pierderea autoritatii in fata copilului si, mai grav, cu pierderea unei legaturi normale parinte – copil care trebuie sa fie foarte stransa. Desi copilul-problema poate fi cauza multora dintre neplacerile pe care sunteti nevoiti sa le inghititi, nu actionati cu duritate. In fond, cel care face nazbatii la scoala, care intarzie des, care vorbeste rastit cu bunica nu este altcineva decat copilul vostru ce trebuie inteles si ajutat sa isi revina. Incercati pas cu pas sa-i recapatati increderea pierduta si sa-i oferiti o stabilitate in cadrul familiei.
Cel mai important lucru pentru un astfel de micut va fi sa stie ca mama si tata ii vor fi mereu aproape si il vor ajuta daca are nevoie.
