Am iesit din bloc si femeia de serviciu isi freca languros sanii de balustrada, transmitandu-mi din priviri un mesaj de awareness greu de descifrat. M-am lipit de perete, simtindu-ma cam analfabet, caci nereusind sa citesc si pace ce-ncerca sa-mi comunice, ameninta sa ma taie mai ceva ca un aparat de ras prost.
In trafic, sfarcurile femeilor impungeau volanele, provocand mici accidente de circulatie, nervi si injuraturi in cascade niagare. Tot incercam sa smulg un raspuns intreband simplu, direct si masculin: „Vreti sa-mi spuneti ceva?”. Nimic. Doar sfarcuri imbatosate.
La automatul de cafea, femeile isi presau imbufnate sanii pe butoane, iar cafeaua curgea mai calda si mai aromata ca niciodata. Laptele era spumos si neinfranat.
Functionarele de la posta lipeau timbrele cu sfarcurile, iar sanii inlocuisera stampilele. Fleonc, fleonc.
Colegelor mele a trebuit sa le atrag atentia, sa nu-si bage sfarcurile in cafele, ceaiuri si cescute cu coldrex.
Este o zi intatosata. O zi sfarcaluita. Ziua sfarcurilor botoase.
Am incercat sa comunic, asa cum am invatat din traditia orala si scrisa a principiilor feministe.
Am intrebat ce e in neregula.
– Ce aveti? Le-am intrebat sfarcurile revoltat. Ce va lipseste? N-am fost eu bun cu voi? (tinandu-mi ochii plecati desigur ca sa nu trec drept un obsedat sexual, unul care obiectifica femeia si se foloseste de imaginea corpului ei pentru a obtine foloase sexuale necuvenite)
Degeaba. Liniste.
Mici, mari, timide, indraznete, sfredelitoare sau retractile, sfarcurile din jur fusesera descatusate pe nepusa masa. Sanii executau tot felul de miscari nebunesti, rotative, de salturi pe orizontala, pe verticala. Dar oricat nu m-as fi uitat la ei, nu pricepeam ce incearca sa-mi comunice. Se vedea clar, evident, ca revendica ceva, numai ca era ca un fel de silent disco. Nu-mi dadeam seama si pace dupa ce „muzica” tresalta.
Sa fi fost o miscare de sabotare a industriei textile? A push-up-ului? Sa fi fost tot vreun extremism feminism, de tipul „nu mi-e rusine cu „bretelele, celulita, acneea, burta, menstruatia, pilozitatea mea si, pentru ca mie nu mi-e rusine, te pedepsesc estetic pe tine?”? Greu de spus. Intr-o lume in care feminismului ii pute tot, e greu spre imposibil sa-ti mai dai seama din ce parte vine mirosul. Poate ceva de genul eliberarii animalului dinauntrul nostru? Descatusarii bestiei?
Acum, spre seara, n-am mai suportat presiunea. Si, intr-un colt, abandonata langa un xerox, am gasit o femeie care si cu, si fara, la fel de statica era. Mi-am zis „iata un potential tradator”. I-am dat un capuccino, i-am laudat pisica de pe telefon si mi-a dezvaluit secretul. Nu, voua nu vi-l spun. Vreau sa vad daca la voi „a penetrat awarenessul”.
