E usor de inteles ca ele intampina dificultati. In orice. De la intelegerea legilor fizice (trebuie sa cada din copaci de mai multe ori decat merele lui Newton ca sa priceapa legea gravitatiei) pana la deprinderea unor reguli simple in relatia cu noi. De pilda, feminismul le invata ca trebuie sa preia haturile, sa se impuna, sa se transforme din caprioare in vanatori. Chiar daca gloantele lor sunt adesea oarbe.
Sa luam exemplul P., secretara la o anumita companie. P. are, ca orice femeie care se respecta, doua facultati si un masterat. Odata, in tineretea-i trist si pe uscat apusa, a avut si o bursa de trei luni in Anglia. De atunci, despre orice ar fi vorba, toate frazele ei incep cu “In Marea Britanie, noi faceam…â€. Evident, ca tot ce se intampla in “Marea Britanie†era minunat si foarte destept. Numai si numai asa se explica faptul ca a ajuns la performanta nemaiintalnita de a tine o tava cu trei cafele intr-o singura mana.
P. are grija atat de frumusetea ei interioara, cat si de cea exterioara. Se refera la propria-i persoana ca fiind ba o planta, ba un animal. Una-doua, trebuie sa ude gradina. Gradina se uda in diverse moduri. De exemplu, ea nu vrea sa transpire ca orice muritoare alergand in jurul blocului ca sa dea “aripioarele†jos. Ea face un fel de aerobic combinat cu yoga si cu manuirea unui bat, nu mai stiu exact cum se numeste, dar are un nume evident exotic, de provenienta cambodgiana, cum mi s-a atras, atat de pertinent, atentia. De mancat, nu mananca decat coser fara sa ii curga prin vene vreo picatura de sange evreiesc. Te pui cu udatul gradinii?
P. are grija si de gradina imaginara, nevazuta. Adica de sufletul si spiritul ei. Citeste multi metri cubi de carti care s-o ajute sa isi gaseasca adevarata vocatie si sa-si prioritizeze mai bine si mai eficient motivatiile, intre doua cafele si un telefon dat celor de la Fantana si furnizorului de hartie igienica ecologica. Tot din carti, P. incearca sa-si gaseasca jumatatea. A fost si la vreo 3 workshopuri si 5 seminarii pana acum. Luand eu cunostinta de o asa activitate didactica, am intrebat-o cand se asteapta sa vada ceva rezultate. Mi-a raspuns ca gradina mai trebuie udata pana sa apara roadele si ca pe ea n-o intereseaza un mar viermanos, ci vrea fructe sanatoase, stralucind de implinire si datatoare de satisfactii sigure. Am ridicat din umeri si am trecut mai departe, zicandu-mi in sinea mea ca asta se va intampla probabil cand se va naste muritorul numarul 8 miliarde si ca atunci gradina va fi de mult in paragina si in mare si disperata nevoie de lubrifiere artificiala.
Aproape uitasem de P. si de zgaltairea sistematica a furtunului in diverse activitati de ordin existentialo-agricol. Acum doua zile, insa, ma trezesc brusc. P. deborda. Dadea pe dinafara. La propriu si la figurat. Ii iesea stima de sine din sutien si din fese. Parca avea un motoras pe undeva prin chiloti. Treaba artizanala sa fie? O intreb ce-a patit. Zice, ridicand o spranceana si aplecandu-se conspirativ, ca a schimbat strategia. Insist. Am iesit la vanatoare, zice. Nu mai sunt gradina, sunt o leoaica, o tigroaica, o puma, o felina. Ma uit mai bine la ea si zic Da, parca aduci a caine dingo. Mai ales din profil.
Cand aud asemenea grozavie contra naturii, ma pun la adapost. Ce sa faci, asa sunt eu, precaut din fire, si stiu ca femeile, cand se decid sa ia pusca de vanator in spinare, nu au prea mult discernamant si trag in ce se nimereste. Si, de atunci, P. nu mai sta atat de mult jos. Saraca, mai are putin si face varice. Pandeste, sta mereu pitita, ba dupa usi, ba pe holuri, in orice caz acopera destul de multe zone cu trafic intens.
Cateodata o vad, semi-dezbracata, masurand cu pasul caldaramul din fata cladirii. Cred ca e in expeditie de cunoastere a arealului. Calculeaza, estimeaza potentialul de prada. E cam greu, iar echilibrul in ecosistem e fragil. Sunt si alte pradatoare cu ochii pe ea. Iar ea, sarmana, nu are prea multa experienta in domeniu dupa ce, vreme de decenii, a avut statutul de laptuca. Dupa aia, urca si pune la baza campanii agresive de PR. Trimite sms-uri, bancuri porcoase, cantece. Schimba o data la cinci minute statusurile. Ne intreaba daca i-am vazut noul status, chiar. Ne invita pe la ea cu diferite pretexte: ba sa-i deschidem o cutie de bulion, ba sa-i reinstalam windows-ul, ba sa ii batem un cui. Nu prea functioneaza. Stiti si voi cu ce viteza se imprastie mirosul de femeie disperata.
