S-a scris si s-a vorbit mult in ultimele zile despre cine sunt cei care ies seara de seara in Piata Universitatii. Presa mainstream a continuat sa bagatelizeze fenomenul si sa nege, atunci cand n-a ignorat-o fatis, realitatea pana la deformari hilare. Aseara, cand a avut loc cea mai ampla manifestatie din Romania neinregimentata politic, neorganizata de niciun sindicat si neavand revendicari de tipul “salarii marite”, postul national de televiziune afirma ca in strada au fost 2000 de oameni. 2000 de oameni nu au cum umple un bulevard de la un capat la altul, asa cum s-a intamplat cu Nerva Traian. Dupa 2000 de oameni, nu ar fi trebuit sa astept sa treaca timp de un sfert de ora. 2000 de oameni nu umplu Piata Universitatii. 25 000 insa o fac.
Pe unul dintre bannerele purtate de protestatari scria “RIP Presa TV (22.12.1989 – 1.09.2013)”. In opinia mea, durata de viata acordata era una optimista. Presa intra deja in putrefactie acum un an si noua luni, aproximativ, iar acum e deja tardiv prohodul.
Oricine ti-ar fi patron, oricati bani ai fi incasat prin contracte de publicitate cu RMGC, este inacceptabil sa te prefaci ca nu exista o multime de 25 000 de oameni, cu revendicari clare in mijlocul capitalei. Inacceptabil daca vrei sa te numesti organ de presa in continuare. Este inacceptabil sa minimalizezi evenimentul sau sa-l treci la rubrica “diverse”, undeva la finalul calupului de stiri. Asta se intampla de aproape doua saptamani pe majoritatea posturilor tv nationale, cu cateva exceptii (printre care cea absolut surprinzatoare pentru mine a Nasul tv). In schimb, vizita lui Ponta la cei 33 de mineri blocati in subteran s-a bucurat de un spatiu larg de acoperire. 33 de oameni, in aritmetica deficitara a prioritatilor guvernantilor, conteaza mai mult decat 25 000.
Cainele de paza al democratiei are botnita de aur in Romania.
In rest, atunci cand nu ignora fenomenul, realizatorii tv, voci care se bucura de notorietate si pentru care strada era sfanta in ianuarie 2012 (trunchiind insa si atunci mesajele in functie de interesul politic) au incercat o delegitimare a celor din piata intr-un mod ce-i descalifica de la orice pretentie de jurnalism onest.
Astfel, am aflat ca cei din piata sunt pe rand hipsteri, someri, copii de bani gata, drogati (vorba cuiva, mai ramanea sa fie acuzati ca detin valuta), platiti de Soros, iresponsabili, neinformati. Sunt ori ratati, ori in varful piramidei sociale – deci, incapabili sa inteleaga framantarile clasei de jos, in care s-ar include si potentialii mineri beneficiari ai unor potentiale locuri de munca. Uneori, caracterizarile sunt atat de contradictorii incat devin hilare. Protestatarii sunt ori rasfatati ai sortii, ori someri platiti cu ziua.
Si acum, marea noutate: ceea ce unii ar vedea ca un defect eu vad ca o calitate: nu exista un singur portret-robot al protestatarului. Pentru ca ce-i face pe acesti oameni sa iasa in Piata de peste doua saptamani este ceva pur etic, iar asta transcende orientarea politica, simpatiile, antipatiile si ideologiile.
Sa te opui unui proiect de lege abuziv, sa te opui unei legi neconstitutionale, care da drepturi unei companii private in defavoarea propriilor cetateni, pe care ai promis sa-i pastoresti si sa-i aperi, nu are culoare politica. Sa te opui unui tip de exploatare nociva si riscanta, sa te opui unui sistem de influenta, unei cenzuri aproape unanime intr-o presa care nu mai informeaza, ci manipuleaza – nu are culoare politica. Poti fi de dreapta sau de stanga, punker sau hipster, ateu sau credincios, angajat la corporatie sau tanar intelectual, daca ai un dram de luciditate, daca te informezi, daca iti pasa de ce se-ntampla in jurul tau si daca inca nu ai fost atins de cancerul coroziv al blazarii, atunci, da, vei iesi in strada.
PS: Nu veti vedea asta la tv, nu veti simti energia extraordinara si frumusetea nebuna a unor oameni care nu cer, ci creeaza:
UPDATE: emisiunea lui Moise Guran de aseara ilustreaza inca o data splendoarea balbelor unui prim-ministru nervos, speriat, prins in ofsaidul minciunii si al incompetentei:
