Am aruncat un ochi peste articolul Irinei si un comentariu mi-a atras atentia. Si anume acela in care o cititoare ii sugera sa scrie un articol despre cuplurile care decid sa procreeze desi relatia nu functioneaza, copilul trebuind sa fie colacul de salvare a unei legaturi muribunde. Baiat saritor cum sunt, am zis sa ii fur Irinei subiectul intins pe tava de cititoare si sa va livrez eu varianta noastra asupra ideii.
Nu cuplul este cel care decide sa aiba un copil cand cei doi isi sparg farfurii in cap unul altuia in fiecare seara, iar dimineata se saluta cu un jet de laturi. Nu. Un barbat intreg fizic si mental n-ar spera niciodata intr-o asa bazaconie. Femeia este cea care face astfel de acte disperate. Nu intreaba pe nimeni, nu-l intreaba pe el, ci doar omite vreo 3-4 luni sa spuna ca ea nu mai ia anticonceptionale, ca s-a gandit sa faca o pauza.
E ca si cum ai incerca sa repari pana la masina cu superglue. Ca si cum ai astepta ca un patinator de la patinaj artistic sa castige proba de la patinaj viteza. Ca si cum ai vrea sa umpli un cub cu o sfera. Dar nu noi recurgem la asta. E manevra muiereasca. Pe cat de inutila, pe atat de periculoasa.
Femeia, cand simte – si aici chiar le functioneaza simtul acela – ca urmeaza sa piarda barbatul de langa ea, pe care cu truda si nemaivazuta insistenta l-a obtinut si pe care il credea bun aflat in proprietatea ei pe vecie, are mai multe strategii la dispozitie. Prima si cea mai uzitata este cea a convingerii celuilalt ca “s-a schimbatâ€. Desi asa ceva, practic nu exista. Va incepe sa taca mai mult, va deveni mai putin cicalitoare, nu te va mai intreba in fiecare seara cand te promoveaza aia la job, nici daca aveti bani sa o duci vara asta in Mallorca. Va incerca sa para umana. Zambareata. Va mai da si pe la sala, va tine cure de slabire, ba chiar te poti astepta sa dai peste ea seara costumata in muiere sexi. Nu iti va mai critica prietenii, nu va mai face liste cu ce relatii sunt benefice si trebuie mentinute si care trebuie inabusite din fasa.
Daca niciuna dintre strategiile acestea nu functioneaza si daca tu, ca barbat, nu faci odata pasul rupturii, ai grija: urmeaza, odata ce va fi epuizat datul de acatiste, arma fatala. Copilul. Mai ales daca aveti ceva ani impreuna si ea bate spre sau a trecut de 30. Va uita, ca un facut, sa-ti spuna ca nu mai ia pastile. Si nici nu se va prinde ca menstruatia nu i-a mai venit decat dupa vreo 4 luni. Ca sa fie sigura ca nu mai poti da inapoi. Daca te arati mut, daca esti socat – si cum altfel ai putea fi? – vei fi facut albie de porci, latrina de la tara, din fundul curtii, pe unde n-a trecut vidanja de un deceniu. Ca ea are un miracol in uter si tu te uiti ca vitelul la poarta noua in loc sa-ti joace ochii in lacrimi. De bucurie, sa ne intelegem. Ca ea iti face cadoul vietii tale si tu ii intorci spatele. Ca ea e o eroina si tu un porc nesimtit egost si bou pe deasupra.
Am vazut mai multe situatii de genul asta. Din pacate, unii dintre noi cedam. In loc sa le platim pensia alimentara si sa petrecem timp cu copiii, luam tot meniul. Adica si pe ele de nevasta. Din prea mult bun-simt, probabil. Desi astfel de femei sunt exemplul umblator, in carne si oase, de josnicie. E arma cea mai murdara pe care o au la indemana si nu se feresc s-o foloseasca. Sa faci un copil cu un barbat care da semne clare ca nu e interesat de tine, sa faci un copil de parca ai pregati o inmormantare-surpriza e cea mai abjecta metoda pe care o poti folosi. Greata pe care mi-o trezeste o astfel de individa nu poate fi exprimata in cuvinte si, atentie, ma pretind un om cu vocabular bogat. Chiar si din acela, argotic. Nu exista insa injuratura suficient de scabroasa pentru o asa femeie.
