Viata reala, aia pe care o pot vedea si ceilalti si despre a carei realitate palpabila pot depune marturie, e una. Insa multe izvorasc din cealalta, aia imaginara. Iar aici nu ma refer la nu stiu ce freudisme cu subconstientul si inconstientul. Ci fix la viata aia pe care femeile o traiesc cu ochii larg deschis. Cea la care viseaza, de fapt, si pe care ar alege-o daca s-ar intalni cu o zana dotata cu multe baghete magice, care sa nu fie zan angajat la Banca Transilvania.
Dupa milenii de discriminare, dupa crunta sclavie la care le-am fi supus, te-ai astepta ca atunci cand se imagineaza pe culmile cele mai inalte pe care le-ar putea aduce viata, acestea sa arate cam asa:
– Sa ajung sa pun piciorul pe Marte.
– Sa rezolv criza financiara.
– Sa rezolv criza alimentara.
– Sa escaladez toate varfurile de peste 8000 de metri.
– Sa fac scufundari in Groapa Marianelor.
– Sa ajung cel mai bun expert pe piete financiare asiatice.
– Sa perfectionez independenta masinilor electrice.
– Sa iau un Pulitzer.
– Sa rezolv conjectura lui Birch-Sinnerton-Dyer.
– Fie, sa fac inconjurul lumii pe trotineta.
Cand colo, din ce vad mai ales in mediul asta virtual, unde oricine poate croseta orice viata imaginara vrea, pentru ca nimanui nu-i pasa indeajuns de mult incat sa verifice, femeile viseaza tot la povesti cu barbati. Tot prin penis trece paraiasul fericirii lor.
Daca o femeie s-ar intalni cu pestisorul de aur si ala i-ar promite indeplinirea a trei dorinte, care credeti ca ar fi acelea ? Alegeti combinatii dintre cele de mai jos.
– Sa mananc si sa nu ma ingras.
– Sa mananc si sa nu ma ingras.
– Sa fiu nevasta lui X si sa nu ma insele niciodata-niciodata.
– Sa fiu nevasta lui X si el sa fie orb. Adica sa vada cat de minunata sunt eu, dar sa nu vada cat de minunate sunt si altele.
– Multi pantofi. Si mai multi pantofi.
– Rectific: doar eu sa fiu minunata, celelalte sa fie naspa. Asa e cel mai sigur, mai ales ca le-ar putea pipai, perversul naibii, nu e musai sa le vada.
Indiferent de mediu, educatie, experienta, visul umed al femeilor e cam acelasi si se rezuma la validarea printr-un amor pasional, telenovelistic, un tablou de sufragerie comunista cu apus de soare in care apare musai un baiat rau, dar de cariera, ziua afacerist de renume, noaptea tatuat datator de senzatii tari si apucaturi de camionagiu care rupe chilotii de pe ele. Doar tatuajele difera. In rest, avem aceeasi supa (sandro) browniana in care zburatacesc brate tari si capete carliontate. Moi.
Le e rusine sa admita, dar tot in jurul unei erectii vesnice si nesovainde graviteaza. Cu tot feminismul, cu toate cuceririle, tot un penis si o alta fusta concurenta sunt suficiente pentru a le da peste cap. Luati orice mare directoare, orice mare analist purtator de fusta: in viata ei imaginara nu se vede calarind cu succes dosare ale multinationalelor sau marile biblioteci ale lumii, ci un… Brad Pitt. Culmea, asta trebuie sa stie sa-i smulga, din cand in cand, si lacrimi, nu doar orgasme. Asta e cocktailul perfect. Sex, pain and rock’n’roll. Rock’n’roll-ul este optional.
