Ce fac femeile de 8 martie?

Eu, baiat de la tara, n-am chef sa intru in vreo disputa, mai mult sau mai putin subtila, precum colegii mei, Irina si Mihai, despre ce inseamna ziua de 8 martie. Eu habar n-am ce inseamna, dar va spun cum se vede, cum arata si cum miroase 8 martie.

1. Arata a aglomeratie prin bodegi unde secretarele, vanzatoarele RATB si dispecerele ies in cete, cete “sa se sarbatoreasca”. Merita si ele, o data in an, sarmanele. Cel mai probabil se lasa cu mahmureala, chiote si cu incercari esuate de a agata un chelner care oricum o sa le injure printre dinti dupa ce vor achita nota de plata. Se stie, femeile sunt teribil de zgarcite la bacsisuri.

2. Alea mai prevazatoare din fire si cu un risc mare de a ramane fete batrane se duc la concert la Stefan Banica. Stefan Banica e un fel de supozitor universal, de pansament gastric, bun pentru diverse chermeze si cumetrii, si are acelasi succes la pensionare, ca si la adolescentele supraponderale si cu un apetit ciudat catre martisoare in forma de pui de gaina si fanta de coacaze verzi si dude galbene. In fiecare an, face aceeasi miscare obosita de PR: anunta un singur concert, apoi peste afise se mai lipeste o hartie mai mica pe care scrie “la cererea publicului, artistul va mai sustine un concert si pe data de…”. Femeile cred ca e bun si din prea mare-i generozitate vine sa mai miste putin din picioare si sa hatane microfonul. Lacrimi, suspine si glicemii.

3. Mai arata si a trotuare pline de tarabe cu cele mai de prost-gust articole.

4. Mutandu-ma in perspectiva cealalta, pentru unii barbati, arata trist de tot. Ele vor cine romantice, pe langa cadouri. Sfatul meu este sa le achizitionati ceva consistent pe care sa-l impachetati in cutii si cutiute, hartii si hartiute, dupa modelul Matrioska. Cat ele sunt concentrate cu deschiderea pachetului, iesiti tiptil din casa.

Trebuie gasit un obiect ingenios care sa le tina foarte mult timp ocupate. De exemplu, daca le luati un gablont, sistemul de inchidere trebuie sa fie unul complex, in niciun caz un mecanism pe care-l cunosc deja. E preferabil chiar ca piesele care inchid colierul sa fie ambalate cumva separat, iar ele sa fie fortate sa le monteze singure. Le va lua ore intregi, dar nu se vor lasa pabugase. Ideea e ceva care sa le tina ocupate.

Sigur, daca sunteti cu adevarat curajosi, le puteti propune ceva inedit, de exemplu sa faca deosebirea intre mai multe unelte. De pilda, intre cleste si patent, si sa si exemplifice corect utilizarea lor. Desigur, exista sansa sa va petreceti noaptea intr-o sala de asteptare la urgenta, motaind pe un scaun, in timp ce ei i se coase degetelul. Dar e un risc pe care trebuie sa vi-l asumati, nu?

Cel mai si cel mai mult imi place ghiveciul care rezulta in unele minti, in aceasta glorioasa zi. Unele se pretind feministe, clameaza independente ce n-a vazut Parisul, dar nu uita nici sa faca botic daca nu-si primesc floricica cea cuvenita si cadouasul din plasuta.

Fetelor, hotarati-va! Stiti cum e: nu se poate si cu branza, si cu sufletul in rai! Deci, ori e feminism si ne-am lins pe boticul proaspat rujat de cadouase, ori nu e, si atunci pricepem ca floricica impletita cu bratarica reprezinta colivia de aur sau de arama, la fiecare dupa posibilitati!