Luna februarie… Pasarelele ciripesc, izvoarele susura, cerul e senin, soarele surade binevoitor si intreaga suflare e invaluita in iubire, asteptand Ziua Indragostitilor.
Este timpul sa facem planuri, sa ne luam liber si sa reinnoim iubirea care a cam inceput sa schiopateze in cele 12 luni trecute de la ultima sarbatoare a cuplurilor. Este, de asmenea, perioada in care ne intoarcem la o placuta indeletnicire pentru intreaga populatie a globului, cumpararea de cadouri. Posibilitatile sunt multiple, dar parca nimic nu este de ajuns pentru cea mai importanta fiinta din lume, femeia de langa tine. Si apoi, anul trecut ai fost atat de prost inspirat cu lantisorul acela cu pandantiv in forma de inimioara cumparat de la Meli Melo… Ea a fost o doamna, a zis ca e superb, doar a intrebat discret, ca sa stie cum sa aiba grija de el ! – „Iubi, deci asta rugineste, nu ?”
Tragand putin cu urechea in aglomerarile urbane, putem lesne observa cateva diferente esentiale in perspectiva celor doua sexe fata de ceea ce reprezinta cadoul si in ce consta valoarea acestuia.
Se poate sesiza o atitudine dualista a femeilor prin incearcarea de a suplini lipsa de valoare economica a cadourilor facute de ele, conferindu-le o uriasa „valoare sentimentala”.
In aceasta viziune, un barbat ar trebui sa fie multumit atunci cand primeste o scrumiera in forma de inimioara, o cravata roz, o cana inscriptionata sau alte asemenea inutilitati. Desi nu au nici o valoare si nu prezinta nici un sacrificiu din partea celei care le-a facut, este de ajuns ca sunt daruite din toata inima, ceea ce le aduce la cote incomensurabile.
Interesant este ca aceasta valoare senimentala nu functioneaza reciproc, femeile apreciind foarte putin cadourile „banale” sau „nemuncite”.
Ca simbol al dragostei eterne, se pare ca femeile ar aprecia mai mult o haina de vizon dintr-un magazin de fite sau o excursie la Paris decat o felicitare in care i se jura iubire nepieritoare.
Sa izvorasca oare aceasta diferenta de atitudine din incapacitatea barbatului de a conferi cadourilor sale asa-zisa „valoare simbolica” ? Se pare ca nu.
Legenda spune ca a existat in trecut un barbat care a incercat sa ii faca iubitei un cadou „simbolic”. Nu a tinut, s-a ajuns la intrebari de genul „doar atat ma iubesti tu pe mine ?” si cazul a fost clasat. De atunci, Sfantul Valentin este asociat de catre barbati cu o munca asidua incununata de sacrificii pentru satisfacerea alesei inimii.
Fiind o lege nescrisa a naturii care nu poate fi combatuta de catre muritori, nu pot decat sa imi astept papucii sau cravata de anul acesta in timp ce imi lichidez conturile si sparg pusculita.
Sa fiti iubite !
