„Nu ma crezi? Te provoc… cauta-mi numele pe Google!” Ultima fraza auzita dintr-o cearta la locul de munca. Sa fi fost o amenintare? Vreun cod secret? Ce putea sa descopere daca ii cauta numele pe Google?
Destul de intrigata de provocare, am reusit sa-mi dau seama despre ce era vorba in cearta celor doi programatori. Se pare ca unul dintre ei incerca sa-i demonstreze celuilalt ca este mai bun din princina unui „cod” care il facuse faimos in lumea de nisa a programatorilor. O cautare pe Google ar fi scos la iveala acest lucru si ar fi demonstrat colegului cat de „tare” este el. Oricum, mesajul a fost destul de clar: „Daca nu crezi, atunci de ce nu incerci sa te scoti din ignoranta si sa-mi cauti numele pe Google?”
Ce vedem aici este o schimbare dramatica a modului in care societatea functioneaza. Deja nu mai este vorba despre „cine suntem”, ci de ceea „ce facem”. Nu mai conteaza ce stii, ci ce stie Google despre tine.
Ma astept ca intr-o buna zi, cand voi avea nevoie sa angajez pe cineva, sa primesc in loc de un C.V., rezultatele cautarii numelui candidatului pe Google. Si stii ce este si mai ciudat? Ca probabil as primi acele foi printate si as incepe sa-mi iau notite asupra candidatului.
Nu mi se pare ca viitorul asta este foarte indepartat pentru ca, in fiecare companie, oricat de mica, exista un calculator. Si la un moment dat, o tipa timida si studioasa de la HR va sta in fata monitorului toata ziua, cautand pe Google numele angajatilor si chicotind pe ascuns.
Cele noua intoxicatii alimentare de anul trecut si divortul uracios prin care ai trecut vor ramane pe vecie legate de numele tau. Accidentul de masina, pozele de la o petrecere care nu-ti aduci aminte cum s-a terminat sau gandurile postate cu mana ta online constituie amprenta ta digitala. As vrea sa zic ca nu-i asa…
Poate ar fi mai bine sa-ti schimbi numele si sa incepi o noua viata. Cel putin asa stii ca o poti lua de la zero. Dar oricum, incearca sa-ti alegi un nume cu o amprenta digitala mai draguta decat cea actuala. Totusi, daca stau sa ma gandesc mai bine, Google probabil te va gasi oricum. Poti sa fugi, dar nu poti sa te ascunzi. Adevarata problema nu este „ceea ce esti acum”, ci „ceea ce ai facut pana acum”… si cu cine.
Si chiar daca iti schimbi identitatea, la un moment dat, un geek va scrie un cod care sa lege toate pacatele tale trecute de noua identitate, de fiecare data cand o schimbi. Acel geek va semana foarte mult cu Dumnezeu in Ziua Judecatii de Apoi. Multumita tehnologiei, toate pacatele tale vor fi relationate intr-o baza imensa din cer.
Tu vei sta in fata lui Dumnezeu in timp ce El asteapta sa se printeze rezultatele de pe Google… ore intregi… Vei simti o dorinta imensa de a-l strange de gat pe geek, dar Dumnezeu se uita la tine si iti face un semn discret cum ca „nu se poate”.
La sfarsit, Google chiar te poate strange cu usa. Invata sa traiesti cu el. De acum incolo cand il cauti pe Dumnezeu si apare Google, nu fi surprinsa. Este doar fluxul normal al evolutiei din link in link. Daca am ajuns sa ne putem gasi un partener online, inseamna ca nu mai sunt chiar atat de multe lucruri pe care nu le putem face, nu? Cum ar fi daca ai putea sa-ti comanzi un mire prin intermediul e-mailului?
Oricum, in vremurile bune parca nu eram asa plangaciosi si pampalai si parca era o doza mai mare de pericol in provocarile pe care le aruncam. De obicei era: „Hai, n-ai curaj sa treci de linia aia!”
