Se da urmatoarea anecdota. Doi musulmani s-au casatorit acum 5 ani in pitorescul oras francez Lille. La bine si la rau. Nu stiu daca in casatoriile islamice exista aceasta formula, insa probabil ca ideea este aceeasi. Numai ca raul a venit mai curand decat se asteptau. Mireasa nu era virgina, asa cum pretinsese, iar sotul ei, un inginer cu varsta in jur de 30 de ani, a declarat afrontul ca fiind insuportabil. Odata consumata casatoria si descoperita minciuna, chiar a doua zi, tanarul sot s-a indreptat catre tribunalul din Lille unde a cerut anularea casatoriei. Ceea ce a si obtinut in virtutea articolului 180 al Codului Civil francez, articol ce stipuleaza ca „daca exista greseli privind calitati esentiale ale persoanei, celalalt sot poate cere anularea casatoriei intr-un interval de cinci ani”.
Nimeni insa nu ceruse anularea dintr-un astfel de motiv, magistratii confruntandu-se cu o premiera. In trecut, cele mai dese cazuri erau legate de motive precum: unul dintre soti era infractor, sotia practicase prostitutia sau se demonstra ca nu se pot intretine relatii sexuale normale. Totusi, tribunalul a decis ca virginitatea putea fi incadrata la categoria „calitatilor esentiale” ale sotiei.
De altfel, aceasta a recunoscut ca a mintit si chiar daca la inceput s-a opus anularii, in cele din urma, a consimtit. „Niciunul dintre ei nu isi dorea sa continue aceasta casnicie”, a declarat avocatul sau.
Reactiile au fost impartite. Feministele, antirasistii, oamenii politici s-au declarat indignati de decizia tribunalului. Au existat voci care au spus ca anularea reprezinta lipsa de respect pentru laicitate, iar altii au vorbit chiar de o „fatwa indreptata impotriva femeilor”. S-a invocat si discriminarea intrucat barbatilor nu li se poate imputa aceeasi „lipsa” si a existat temerea ca acest caz sa se transforme intr-un precedent, urmand o suita de anulari de casatorii din motive similare. S-au facut presiuni pentru schimbarea legii prin excluderea explicita a virginitatii de pe lista „calitatilor esentiale” ale unei persoane astfel incat nicio casatorie sa nu mai poata fi anulata din astfel de ratiuni.
Pe de alta parte, Rachida Dati, una dintre cele mai vizibile femei-politician din Franta, ea insasi cu o casatorie anulata la activ, a vazut partea plina a paharului spunand ca anularea poate proteja femeia permitandu-i o separare pe care si ea si-o dorea. Iar mai multi specialisti in dreptul familiei au observat ca decizia ar fi fost aceeasi si pentru un cuplu de catolici sau atei insistand asupra faptului ca era vorba de o casatorie bazata pe o minciuna si ca mai putin conteaza categoria speciala a acesteia. Virginitatea era un aspect esential pentru sot, sot ce nu ar mai fi fost de acord cu casatoria daca ar fi stiut adevarul de la bun inceput.
Aceasta este povestea, acestea sunt taberele. In ceea ce ma priveste, ma incadrez in cea de-a doua. Da, in universul principial al majoritatii dintre noi, virginitatea este o chestiune lipsita de importanta cand vine vorba de casatorie. Pe de alta parte insa, femeia in cauza si-a mintit viitorul sot stiind probabil cat de importanta este pentru el virginitatea ei. Eu nu as incadrea situatia in categoria povestilor clasice cu personaje musulmale lipsite de respect pentru drepturile femeii. Da, femeia are libertatea de a-si incepe viata sexuala atunci cand doreste. Dar la fel si barbatul are libertatea de a se casatori cu o virgina, de a cauta o virgina daca asta viseaza. Si, mai ales, are dreptul de a nu fi mintit. Nu m-ar soca nici daca cineva ar cere anularea casatoriei pe motiv ca sotia nu e blonda natural, ci doar vopsita, atata timp cat ea a sustinut ca parul ii e balai de la mama natura. Oamenii, atunci cand se casatoresc, isi construiesc visul pe niste piloni. Chiar daca acestia par ridicoli, fundatia e subreda cand descoperi minciuna, iar visul e dinamitat.
Voi unde va plasati? A gresit sau nu instanta in anularea casatoriei? A fost indreptatita cererea barbatului?
