O femeie imi spunea acum ceva timp ca ea vrea sa i se tina in continuare usa si sa i se care sacosele si ca ii e teama ca feminismul i-ar putea rapi asta. Nu e prima data cand am vazut ca feminismul este preceput in rolul ingrat al trendurilor care distrug cavalerismul si, in consecinta, este demonizat. Initial, i-am raspuns ca, daca as avea de ales intre a avea mai putine cazuri de femei agresate, discriminate, marginalizate, mai prost platite pentru acelasi job si aceleasi aptitudini si s-ar intampla ca tinutul usii si caratul sacoselor sa pice odata cu acestea, nu as clipi nici macar o singura data inainte de a apasa butonul rosu.
Apoi, mi-am dat dat seama ca nu priveam corect problema. Curtenia se manifesta si in cadrul aceluiasi sex. Deschid usa vecinei mai in varsta, ma ofer sa o ajut cu plasele, ba chiar si pe vecinii mei barbati atunci cand vad ca par sa aiba nevoie de ajutor. De ce sa privim asadar politetea ca pe o chestiune legata de sex, ca pe unul dintre pasii care duc la crearea de dependente si acceptarea unui statut de inferioritate? In mod normal, atata timp cat nu dispare impulsul de a-i ajuta pe altii, nu ar trebui sa ne facem griji. Barbatii vor cara in continuare sacose pentru ca ei sunt mai puternici din punct de vedere fizic si ar fi stupid sa negam asta. Oare?
Curtenia “barbat-femeie”, in parametrii actuali, se situeaza insa pe un teren inselator. Pentru ca, in timp ce politetea manifestata pentru o persoana in varsta, este una suta la suta dezinteresata, in cazul “barbat-femeie”, ea nu este privita la fel de inocent. Se vorbeste despre “obligatii”, chiar daca nimeni nu are curajul sa puna punctul pe i si sa separe apele. Asa ca am dezvoltat un fel de reflex cu care cercetam fiecare gest curtenitor, intrebandu-ne asupra procentului de politete si interes care compun intentia fiecarei actiuni.
Fiecare femeie are propria limita si nu exista reguli general valabile. Sunt femei care nu isi achita niciodata partea din nota de plata la restaurant si nici macar nu-si pun astfel de probleme. Sunt femei care primesc voioase daruri si atentii de la barbati in legatura cu care nu au nicio intentie erotica, incalcand codurile de demult. Sunt femei care platesc nemteste si femei care nu accepta nicio floare. Sunt femei care primesc bucuroase servicii si gesturi care nu costa bani, ci se traduc in alt tip de efort.
O viziune realista spune ca relatiile intre oameni se bazeaza pe schimburi. Nu e vorba doar de relatiile amoroase, ci si de cele de prietenie, cele de tip maestru-ucenic. Orice fel de relatie. Iti dau ceva din frumusetea mea, tu-mi dai stabilitate financiara. Te invat cum sa te descurci, tu ma relaxezi cand vin stresat acasa. Iti dau intelepciune, imi dai sex. In fiecare relatie, celalalt vine cu un bagaj de bunuri si cei doi isi stabilesc moneda de schimb. Mai devreme sau mai tarziu, facturile se achita, cecurile se semneaza. Puteti obtine o amanare de plata, dar nu o anulare. Problema apare cand unul are impresia – reala sau nu – ca da mai mult decat primeste. Sau cand crede ca valoarea aportului sau e superioara. Iar aici ma intreb singura: de ce sa-mi incarc nota de plata cu lucruri de care NU am nevoie sau pe care le am deja sau care-mi sunt accesibile?
Revenind la sacose, este uman ca ele sa fie carate in continuare. Dar este anormal sa avem pretentia asta. Un gest nu se reclama niciodata, el poate fi acceptat cu gratie sau refuzat in cazul in care credem de cuviinta ca ne lezeaza principiile sau in cazul in care ne guvernam dupa alte reguli de conduita. Asa cum nimic n-o indreptateste pe vecina mea sa se supere pe mine daca intr-o buna zi nu-i duc baxul de apa pana la etajul trei, la fel nici noi nu trebuie sa credem ca este o regula nescrisa ca ei sa ne… care sacosele. Nu confundam curtoazia cu obligatia. Altfel, nu ne vom mai putea plange cand colegii tai vor incrucisa bratele si se vor astepta ca tu sa faci cafeaua. Doar esti femeie, nu?
