Cred in dreptul la viata. Cred ca oricine permite sau face un avort neaga dreptul la viata. Avortul pur si simplu nu exista pe lista lucrurilor „de facut” pentru mine. Viata care ia nastere in pantecul mamei este un copil. Si femeia are un drept: dreptul de a concepe. Din acel moment, viata copilului este una separata de a ei.
Femeia mai are apoi dreptul de a creste si educa acel copil sau de a-l da spre adoptie. N-ar trebui sa i se dea femeii dreptul de a-l ucide. Daca ceea ce creste in pantecul mamei nu este o viata, atunci de ce exista acea durere sfasietoare si acea jale incomensurabila din partea mamei dupa un avort?
Avortul nu face rau doar copilului, ci si femeii in sine. De ce societatea noastra nu ajuta femeile sa treaca mai usor prin astfel de momente dandu-le alternative pentru viata pe care o poarta in ele? Cum am ajuns sa ne gandim vreodata ca viata n-are nici un pret?
Oamenii sunt singurii care isi ucid copiii inca nenascuti. Acea fiinta micuta care nu poate inca sa se apere singura are dreptul de a fi nascuta. Am stabilit ca nimeni nu are dreptul de a ucide o alta fiinta umana, dar permitem oprirea dezvoltarii unei fiinte umane cu potential.
Este imoral sa ucizi o alta fiinta doar pentru a scapa de inconvenientele cauzate de propriile actiuni. Avortul pune confortul si interesele personale ale femeii mai presus decat viata ce se dezvolta in pantecul ei.
Nu mi-as dori niciodata sa trec prin acesta alegere si imi pare rau pentru cele care au fost nevoite din diferite motive sa faca acest lucru, dar sunt convinsa ca orice problema are mai multe solutii. Trebuie sa o gasesti pe cea potrivita, nu doar pe cea care-ti convine tie mai mult.
Alegeti viata! Avortul opreste o inima care bate plina de sperante…
