Catei, pisici, porcusori de Guineea, hamsteri, papagali, iguane si alte lighioane, animale minunate pe care le adoram si asupra carora ne place sa ne exercitam ocrotirea, membrii tacuti ai familiei (poate de aceea ne plac atat de mult) fata de care suntem buni si milostivi pentru a ne reaminti zi de zi ce specie superioara suntem. Secolul XX a dus la o crestere fenomenala a modei de a avea un pet, animalul trecind din sfera necesitatii (primii caini, derivati ai lupului, au fost domesticiti din motive evidente de paza si aparare) intr-o noua dimensiune, aceea a modei si trend-ului.
Un alt motiv pentru care a luat amploare acest fenomen este acela ca un animal de companie reprezinta un mijloc perfect de a mai adauga cateva fire de par alb pe la tamplele unui barbat si de-ai mai scurta cu cateva luni viata, putine mijloace folosite de femei pentru a ne scoate din sarite fiind atat de eficiente.
Totul incepe atunci cand EA incepe sa dea semne ca si-ar dori un pet. Se opreste pe langa toti cainii din parc si ii mangaie pe cap, scoate tot soiul de exclamatii la vederea unei pisici sau ii dau lacrimile la vederea unui hamster intr-o vitrina. Incet, incet incep sa apara intrebarile de genul ‘Noi de ce nu ne luam un catel?’ completate cu explicatia ‘Am eu grija de el’. Cum relatia este inca la inceput si EL nu mai stie cum sa-i faca pe plac, cedeaza si, de ziua ei, ii cumpara un catel, convins fiind ca asta nu va atrage asupra lui nicio responsabilitate si ca Ea se va ocupa de cresterea si educatia acestuia. Mare greseala. In curand catelul incepe sa roada tot ce apuca prin casa, sa ii manance lui toate perechile de pantofi (de ale ei nici nu se atinge) si sa infulece vreo doi metri de cablu telefonic. La acestea se adauga imprastierea mancarii prin toata casa si facerea nevoilor numai pe covorasul din bucatarie.
Sa nu credeti ca aceste mici neajunsuri pe care le presupune adoptarea unui animal de varste fragede sunt remediate de catre EA. Nicidecum, cablurile intra intr-un domeniu tehnic ce o depaseste(doar e femeie), pantofii sunt ai lui iar strangerea nevoilor este o activitate prea gretoasa pentru a fi facuta de o doamna sau domnisoara asa ca toate aceste activitati intra in sarcina LUI. Daca incearca sa riposteze printr-un anemic ‘Mai, doar e cainele tau’, EL se va izbi de un prompt si dezarmant ‘Eu te-am pus sa-l cumperi?’ care il va lumina in sfarsit in ceea ce priveste cui apartine in fapt responsabilitatea pentru cainele EI.
In final, dedic acest articol vecinului de la etajul trei care prin ploaie, vant, friguri, plimba in fiecare dimineata la ora 5 pechinezul nevestei. Draga vecine, daca toti cainii ajung in Paradis, tu cu siguranta vei fi acolo pentru a curata dupa el.
