Ma uitam de dimineata ca era metroul plin de mamici, bunici, tatici, unchi cu odrasle cu ghiozdane in spate. Ba chiar, la chioscul de flori de langa mine, falimentar de altfel, azi era coada. Cumpara lumea crini, trandafiri, ce se gasea…
Apoi am citit un articol despre candidatii nostri la prezidentiale si cum au trait ei prima zi de scoala. Eu, recunosc, nu am decat o singura amintire, ca ne-au pus sa defilam printr-un „tunel” de garoafe, cam ca la cununia civila. Si mai am o amintire, cu mama frumoasa si surazatoare, care se uita la mine. In rest, nu-mi amintesc nimic, dar nimic. Probabil ca din aceasta cauza nu am ajuns eu presedinte sau macar un candidat la aceasta functie.
De ce m-am apucat sa scriu acest editorial? Pentru ca mi-am amintit de chinurile cu uniforma. Mi-am amintit de cat de des pierdeam acel inel de plastic cu care imi prindeam cravata de pionier. Intr-un final, ajunsese mama sa mi-o lege pur si simplu. Spre disperarea invatatoarei, evident. Imi amintesc cum am vrut eu sa-mi calc acea cravata si evident ca am facut-o scrum. Imi amintesc de sortuletul acela cu buzunare pe care le rupeam bagand in ele toate prostiile. Si evident, le coloram cu cerneala care curgea din acele stilouri romanesti. Stilou chinezesc am primit printr-a treia, cand deja nu mai pierdeam uneltele de scris, ci acel inel de prins cravata. Si eram preocupata sa mai rup acel snur de comandant de grupa. Batalia pentru comandant de detasament am pierdut-o la cateva voturi… Of, ce tragedie a mai fost!:))
Mi-am mai amintit de acele penare de lemn, cu Donald pe capac, de miracolul vederii unui creion alb, chinezesc, cu desene pe el si guma de sters roz, in capat. Imi amintesc de cat de frumos mi se parea un ghiozdan de piele cumparat de ai mei din Brasov, care nu era patratos ca cele ale colegilor mei. Semana mai mult cu un rucsac. Imi amintesc cum trebuia sa ne ducem la sedintele de pionieri… imbracati in costumul acela. Imi placea fusta aceea plisata la nebunie. Camasa mi se parea odioasa. Iar bereta ma scotea din sarite. Imi amintesc cum trebuia cusuta matricola pe toate hainele si cum dimineata, in fiecare dimineata, ne strangeam ordonati frumos pe clase si cantam „Trei culori cunosc pe lume”.
Imi amintesc de cordelutele, bentitele acelea pe trebuia sa le purtam obligatoriu. Erau unele din plastic cu margarete care iti nenoroceau urechile. Cine avea alt model, era invidiata!!!
Mama imi punea niste funde sau niste pampoane uneori, cand venea inspectie si trebuia sa fim frumosi. Si imi punea pampoanele pe o bentita din matase, care imi aluneca pe par si jumatate din recreatie stateam sa o caut prin curtea scolii, sa o recuperez. Imi amintesc aratatorul, imi amintesc vizitele medicale, controlatul la batista si la unghii. Imi amintesc cum cei mari plecau in practica si se duceau la cules de fructe sau pe unde mai era nevoie.
Imi amintesc ca, dintr-un spirit ecologic cu o alta denumire, trebuia sa ducem nu stiu cate kilograme de hartie, nu stiu cate kilograme de macese si da, intr-un an, am cautat si melci. Ii trecea „Nea Nita” printr-un inel, ca erau standarde la export. Si trebuia sa ducem si sticle si borcane… dar de asta nu mai sunt sigura.
Imi amintesc poza lui Nea Nicu care trona la inceputul fiecarui manual… de Ana care avea mere si de Mara care avea pere, precum si de Xenia care avea un xilofon…
Voi de ce anume va amintiti?
