Ieri, stirile cu Alexandra Stan au umplut paginile ziarelor si vor continua, cel mai probabil, s-o faca in urmatoarea perioada. Initial, a aparut tatal care a facut prima relatare si a afirmat ca faptasul va fi dat in judecata. Apoi, declaratiile Alexandrei l-au contrazis. Ea a spus ca l-a iertat, ca stie ca n-a gandit, ca nu vrea sa-i faca rau, sa intre in puscarie si ca toata intamplarea a fortat-o sa se maturizeze si sa fie mai atenta pe viitor.
Faptele sunt urmatoarele: Alexandra Stan – o vedeta pop, inteleg, imi cer scuze, dar sunt total rupta de piata muzicala romaneasca – a fost agresata de impresarul ei. Semnele agresiunii sunt vizibile cu ochiul liber. Alexandra Stan este o victima indiferent de decizia ei, de a depune plangere sau nu. Aici se incheie povestea.
Nu as fi deschis subiectul – era deja inflatie de materiale pe tema asta, cu titluri gretoase (pe modelul „Vezi in ce hal a fost batuta Alexandra Stan”,
„Afla cum a desfigurat-o impresarul” si invitatii „tentante” catre holbat la echimoze), iar o tona de lamai n-ar fi fost de ajuns, daca nu as fi dat peste aceasta postare, pe un blog destul de urmarit. O perspectiva „inedita”.
Primul paragraf, cel in care motiveaza necesitatea agresiunii, l-am crezut ironic. Am asteptat pe parcursul lecturii ca bula sa se sparga la un moment dat si sa apara „morala”. Apoi, am observat ca tonul nu se schimba, iar materialul sucomba in misoginism si grobianism.
Orice manual de incepator iti poate spune ca nu e ok sa blamezi victima indiferent de decizia ei. Alexandra Stan are dreptul sa decida ce face in continuare. Sigur, probabil nu va fi aleasa drept model in campaniile pentru combaterea violentei. Dar, orice ar fi, nu o judeci, nu o infierezi. Blogarii si jurnalistii nostri par sa aiba un apetit insatiabil pentru disectii live. O abordare ceva mai profunda ar fi mers dincolo de indreptatul degetului si impartitul de calificative. Ar fi incercat sa stabileasca provenienta unei astfel de decizii. Ce le face pe femei sa accepte un astfel de tratament? Care sunt cauzele? Cum poate fi combatuta o atitudine devalorizanta? Si asa am fi iesit din spectrul barfei ieftine, a hahaitului dispretuitor („uite, ala o bate si ea il iarta! Proastele si-o merita!”) si am fi obtinut niste raspunsuri. Dar de ce s-o facem? Cloaca asta, calduta, a atacului la persoana, e mult mai confortabila si nici nu trebuie sa depui mult efort ca sa te balacesti in ea.
Discursul postarii iese dintr-un fundal medieval. Acolo, femeia e inca rupta zilnic din Adam si e inzestrata cu o coasta de drac. Atunci cand are succes, e pentru ca un barbat investeste in ea. Altfel, nu ar fi in stare nici sa treaca strada. Tot femeia, lasata de capul ei, ajunge sa fie dominata de „coasta de drac”, reminiscenta a maleficului, a tot ce e mai rau, a handicapului care sta – nativ – in calea evolutiei ei. Coasta de drac nu o viciaza doar pe ea, ci si pe tine, barbat-investitor-formator-educator. Si atunci trebuie extirpata.
Nici eu nu zic ca trebuie batute, dar cum ramane cu coasta de drac? – fraza asta imi da fiori. Coasta de drac sabotoare de investitie, de relatie, de colaborare fructuoasa de ambele parti.
Pe langa coasta de drac, femeia mai vine la pachet cu multa iresponsabilitate, crede Piticu. Si de-asta ajunge sa fie batuta. Pentru ca provoaca si pentru ca, in pofida bunelor intentii, nu ai cum sa lasi coasta de drac sa se manifeste. E datoria ta, de barbat, oricat de tolerant si deschis la minte ai fi.
Piticu nu e decat un exponent al grobianismului din ce in ce mai vocal in presa noastra. Unul dintre atatia. Unul care crede ca, la o adica, in anumite contexte, va explica pseudo-savant, o femeie sloboda la gura „si-o cere”. Iar cand „si-o cere”, barbatul trebuie sa beneficieze de circumstante atenuante. Cu alte cuvinte, desigur, caci omul mai e invitat uneori la televiziuni (numele lui este Cristi Dorombach si e project manager la realitatea.net) si probabil, din cand in cand, are grija sa nu semene leit cu un spargator de seminte, datator cu parerea in orice. Periajul e strict la nivel de exprimare. La nivel de idei, cojile raman, cat se poate de vizibile, intre conceptii, iar stralucirea lor nu e deloc feerica.
UPDATE: Alexandra Stan a depus, pare-se, pana la urma, plangere pentru santaj la Parchet. Asta e irelevant insa pentru tema tratata mai sus.
