Alegerile au trecut. Turul intai, urmeaza turul doi si se anunta doua saptamani oribile. Avand in vedere diferenta mica dintre cei doi protagonisti, ne asteptam la o campanie plina de zoaie aruncate de la unii la altii. Picaturile corozive ne vor pica in cap chiar noua, cei sfasiati intre doi lupi si vom incerca sa stabilim, fiecare cum putem, gradul lor de coroziv, sa scapam macar cu jumatate de fata curata si cu cat mai putine cicatrice in urmatorii cinci ani. Cred ca nu e nimeni indeajuns de naiv incat sa-si imaginezi ca exista si vreo varianta „fara”, vreo sansa sa ramanem cu tenul pur si impecabil, lipsit de acnee si de purulente. Nu, nu exista. Tot ce putem face este sa cautam saliva cea mai putin infestata. Caci de scuipat, tot vom fi scuipati. Urmeaza batalia pe electoratul lui Crin Antonescu.
Dar despre altceva voiam sa va vorbesc azi. Despre modelele morale pe care cei trei cavaleri cu sabii oxidate le-au enuntat in confruntarea de vineri seara. S-o luam in ordine.
Traian Basescu a afirmat ca modelul lui moral este propria sa sotie. Asta mie, ca alegator, nu-mi spune nimic. Nu cunosc vreun act public, vreo implicare de orice culoare din partea doamnei Maria Basescu. Aceasta s-a mentinut in ultimii ani in limitele unei discretii exemplare. Discretie care desigur n-ar fi daunat altor membre de sex feminin ale familiei prezidentiale. Sigur, un barbat puternic care apare in fata noastra si-si numeste sotia reper moral are ceva induiosator. Transmite ideea de siguranta, de protectie. Si asta poate aduce voturi: imaginea familistului cu respect fata de valorile perene bla-bla. Pe de alta parta, exista multi familisti, care „tin cu casa” si care nu se dau in laturi de la nimic in numele aceleiasi familii, celula a societatii. Familia nu e o garantie pentru moralitate. Iar familiile politicienilor romani cu atat mai putin.
Mircea Geoana a rostit solemn „Patriarhul Daniel”. Socant pentru un om asa-zis de factura noua, moderna, pro-occidentala, departe de robele greoaie, patate de coliva si vin, ale ortodoxismului. De altfel, in aceeasi seara el a reiterat ideea ca „Biserica trebuie ajutata”. Ajutata sa ce? Traverseaza cumva o perioada de criza si nu am aflat noi? Exista preoti care mor de foame? Au fost cumva azvarliti din casele parohiilor si dorm pe sub poduri, cu mataniile strans infasurate pe degetele amortite? S-au terminat proviziile de lumanari? Pe de alta parte, daca ne gandim ca electoratul traditional al PSD-ului este recoltat dintre cei de la sate, oameni bisericosi si cu posibilitati materiale reduse, oameni cu studii cel mult medii, atunci Geoana pare sa fi ales varianta castigatoare. Ceea ce cei de la sate ignora este faptul ca Patriarhul Daniel este mai preocupat de afaceri decat de mantuirea spirituala a natiunii.
In fine, cel de-al treilea candidat a riscat cel mai mult. Prin nominalizarea lui Tudor Chirila a mizat pe atragerea electoratului tanar, educat, a celor urbani. Insa cartea pe care a jucat-o nu a fost una sigura. Am ascultat si eu prin liceu muzica celor de la Vama Veche. M-am maturizat apoi si gusturile mele odata cu mine. Acum, desi il simpatizez pe Tudor Chirila si apreciez implicarea lui sociala in chestiuni legate de tineri, totusi nu-l pot privi ca pe un reper moral. M-ar fi „incalzit” mai mult nominalizarea unui Corneliu Coposu sau a unui Neagu Djuvara. Probabil eu sunt insa o alegatoare atipica, iar majoritatea tinerilor a rezonat cu numele interpretului.
Bun, acestea ar fi modelele morale ale candidatilor favoriti la scrutinul de ieri. Sa vedem insa cum au inteles ei sa aplice in practica preceptele morale. Rugati de Robert Turcescu sa numeasca o fapta buna pe care au facut-o, raspunsurile au fost… derutante. In timp ce Crin Antonescu a afirmat ca nu a parasit pe nimeni dintre cei cu care a plecat la drum, raspuns vag, elegant, dar sigur, si care nu poate fi incriminat in niciun fel, raspunsul lui Geoana a fost, in cel mai bun caz, rizibil. El a facut elogiul soacrei – chestiune perfect onorabila, iarasi – , dar ceea ce n-am inteles era in ce consta fapta laudabila a domnului Geoana. In toleranta si stoicism? Parca prea suna a banc. Cat despre raspunsul lui Traian Basescu, mai este nevoie sa spun ca a discriminat doua minoritati dintr-un singur foc? De ce ar fi ceva laudabil in faptul ca a crestinat un copil musulman si numerosi copii rromi? Traim cumva din nou epoca convertirilor si nu am aflat noi? Politicienii si-au asumat posturi de misionari si, iarasi, nu a scris nimeni nimic despre asta? Aici, Basescu a furat putin din spuza cu iz de tamaie care apartine, de obicei, electoratului psd-ist.
Ce as vrea sa va intreb pe voi, ca un sondaj post factum: v-ati regasit in vreunul dintre modelele nominalizate de cei trei? Si, daca da, in care dintre ele? Daca nu, pentru ce nume ati fi optat voi si de ce?
