O tanara se plimba pe Calea Victoriei cand un individ a tinut sa se intereseze de starea termica a organelor ei genitale. Tanara, ca-n filmele proaste si previzibile, a dat de respectivul chiar la intrarea de la metrou din Piata Romana si a vrut sa-l fotografieze, sa nu mai taca, sa se opuna hartuirii stradale. Caci, da, insulta, aruncatul de mascari este infractiune. Individul a lovit-o in plina lumina a zilei, intr-o zona extrem de circulata, fara ca asta sa provoace vreo reactie din partea trecatorilor.
Ca de obicei insa, prin avalansa de comentarii care au curs, am avut ocazia sa constientizez faptul ca asemenea comportamente aberante se hranesc dintr-un sol comun aberatiilor. Iar in solul asta isi infige radacinile si atitudinea multor femei. In mare, gravitau in jurul a doua aberatii.
1. Nu trebuia sa-l provoace
Asta e preferata mea. Agresorii trebuie tratati cu manusi. Altfel, victima devine vinovata de amplificarea conflictului. Nu agresorul in sine. El e o persoana lipsita de discernamant – desi orice evaluare psihologica ar demonstra contrariul – iar puseurile lui trebuie indurate cu stoicism si discretie. In niciun caz nu se recomanda identificarea lui ca atare si confruntarea.
Doamnelor, pe astfel de rationamente mizeaza si ei. Pe frica si pe tacerea noastra. Si o fac dintotdeauna cu succes. Succes asigura de voi si atitudinea voastra pasiva,. Tacerea e complicitate, nu va mai pacaliti singure.
Agresiunea, doamnelor, se denunta. Se denunta si se condamna in toate felurile posibile. Se atrage atentia asupra ei, nu se-ngroapa in soapte si tacere.
2. Prostii trebuie ignorati
Nu. Caci prostii de felul asta nu sunt inofensivi. Ei pot nenoroci viata cuiva. Prostii trebuie expusi. Aratati celorlalti. Pentru ca cei care s-ar simti tentati sa repete gestul sa se mai gandeasca o data. Sa-si dea seama ca societatea condamna, nu tolereaza tipul acesta de comportamente.
Dupa identificarea lui, au aparut povesti similare. Individul era recidivist. Este un obisnuit al zonei si hartuieste verbal (si poate nu numai) femeile de ani de zile. Iar acum, iata, a agresat si fizic. Si vin si ma-ntreb ce au pazit autoritatile. Politia locala. Si ma intreb daca vede cineva cum de la o vorba – ah, inofensivele cuvinte – s-a ajuns la agresiune fizica.
Hartuirea verbala e primul pas. Mai mereu urmeaza al doilea, caci hartuitorilor le place adesea sa-si depaseasca limitele. Hartuirea verbala este nepermis de tolerata in societati ca a noastra. E omniprezenta, de la muncitorul necalificat la presedintele de tara. Iar societatea o intampina cu hahaieli. Iar atunci cand devine fizica, intoarce capul si simuleaza o amnezie mica. « Hei, de unde a aparut si asta? ». Pai, sa vedeti. Era si ieri acolo, dar ati preferat sa hahaiti. Bancurile sexiste sunt ataaaat de amuzante!
UPDATE
Poate va veti bucura sa aflati ca agresorul de la Romana a fost identificat si invitat la politie pentru interogatorii.
