Un dar pretios pe care il putetm oferi copiilor nostri, pe langa ingrijire, dragoste si afectiune, este propria sa independenta, autonomia personala, aripiile cu care sa poata zbura.
Autonomia personala este unul dintre cele mai importante „ingrediente” ale stimei de sine. Constientizarea de catre copil a faptului ca se poate descurca singur si, implicit, cresterea gradului de independenta a acestuia, duc treptat la sentimentul de incredere in sine si la dezvoltarea abilitatii de a gasi solutii la probleme fara a apela la ajutorul celor din jur.
Cum reusim sa crestem autonomia personala, independenta unui copil?
Capacitatea de a deveni independent se construieste treptat, sub ghidarea si incurajarea a unui adult. Si adultii trebuie sa fie constienti ca fiecare copil are ritmul lui in a deveni independent si cantitatea de sprijin care ii este necesara fiecarui copil este diferita. Parintele trebuie sa acorde la inceput sprijin, retragandu-se treptat, pe masura ce copilul demonstreaza ca se poate descurca singur.
O greseala frecventa pe care o fac parintii este aceea de a considera ca bebelusul lor va deveni independent lasandu-l sa adoarma singur, sa se joace singur, sa planga pana oboseste sau impunandu-i un program de somn, joaca, alimentatie extrem de strict, care mai degraba corespunde nevoilor lor decat ale copilului. Nimic mai eronat! In loc de un copil independent vor avea cu siguranta un copil cel putin frustrat, ale carui nevoi – in primul rand emotionale – nu au fost satisfacute.
