Numai ca ani au trecut, in zbor si ne-am trezit pe la 38 de ani… Da, aveam pozitii, aveam credit :-), aveam casa…si cam atat.Copii nu am facut, nu am avut timp…nu a fost sa fie.. cine stie..
Dar, Dumneazeu cred ca a vrut la un moment dat sa ne trezeasca. Asa intamplator, intr-o zi la un control am aflat ca am cancer. Doctorul mi-a spus „ Imi pare rau! Astazi, se intampla destul de des”. Am luat-o pe jos incercand sa inteleg ce se intampla. „De ce EU? De ce MIE”? La dracu cu Dumnezeu! Nu merit asta! „ Cred ca mi-au trecut 1000 de ganduri, o mie de injuraturi dar cel mai mult mi-a venit in cap „ Ce dracu, am facut cu viata mea?” Inca, nu sunt pregatita sa mor, nici nu am inceput sa traiesc.” Atunci am realizat ca stateam atat de mult la birou incat nu mai vedeam efectiv lumina zilei, ca nu mai vorbisem cu prieteni dragi de ani, ca nu mai facusem nimic pentru mine de mult timp.
As putea sa mint ca am încercat tot posibilul să-mi mențin echilibrul între viața profesională și viața mea personala dar, as minti. Nu imi doream sa muncesc in ritmul ala toata viata dar, pur si simplu nu am realizat cati ani au trecut.
Ajunsa acasa, m-am trezit privind in ochii partenerului meu care statea la masa si mi-am adus aminte de cate ori eram împreună cu el dar, capul meu era în altă parte. De cate ori, am gasit pretext sa nu plecam in concediu, de cate ori, de cate ori…
Nu stiu, de unde a venit aceasta gresala a mea pentru ca uitandu-ma in jurul meu sunt inca multi care fac la fel. „Fericiti” si ei in felul lor, uitand sa traiasca. Dar, daca as avea astazi un copil i-as spune ca in toate trebuie sa exista un echilibru. E bine sa muncesti si chiar recomandat dar, nu uita sa te bucuri de soare, de muzica, de prieteni si fa-ti timp pentru tine. Un job bine platit este foarte bun dar, nu iti garanteaza nici sanatatea si nici fericirea. Asa ca nu uita de tine, de pasiunile tale si de timpul care trece.