La inceput, Ana era magulita de „atentia” lui Victor, de dorinta lui de a sti in orice moment al zile unde a fost si, mai ales, cu cine.Le considera semne de iubire, asa cum crede multa lume in tara asta unde posesivitatea a devenit indicator al afectiunii. „Ce dragut, cat de mult ii pasa, cat de multe vrea sa stie despre mine!”. Cine ar fi ghicit ca atata atentie se va dovedi agasanta, ca interesul lui va ajunge sa doara?
Ne-am tot gandit si am intors problema pe toate partile. Cum sa-l vindecam pe Victor? Daca Anei nu i-ar fi pasat atat de mult de el, desigur nu ne-am fi dat atata osteneala. Sa fie indicata o terapie de soc? Sa il luam pe Victor in club si sa-l lasam sa o admire pe Ana dansand cu necunoscuti? Doar ca sa vada ca dansul si vorbitul si micile flirturi sunt complet nevinovate? Ca nu se termina lumea, ca nu dispar ursii polari, ca nu ramane insarcinata cu altii? Sau Ana sa incerce in continuare sa mentina o atmosfera respirabila intr-un loc in care orice scanteie cu miros de adulter ar duce la explozia intregului edificiu conjugal?
In restul timpului, dupa ce rezervele de gelozie se epuizeaza, dupa ce ramane golit, Victor este absolut ok. Un tip realizat, cu viata sociala, prieteni, rude, dead-line-uri, amabil, politicos.
Voi ce ziceti? Cum poti vindeca un gelos? Are sens sau e o lupta pierduta din start si trebuie ori sa te resemnezi, sa prezinti rapoarte amanuntite, organizate pe capitole si subcapitole, sa redai trecutul amoros al tuturor persoanelor de sex opus cu care intri in contact, sau sa fugi mancand pamantul?