Sexul dupa reteta

Dorinta pentru celalalt este un element capricios. Presupune un teren accidentat, cu suisuri si coborasuri. La inceput, este ca un munte, peste tot unde te uiti, numai creste si culmi. Apoi, incepe sa capete aspecte mai domoale, mai rotunjite. Campia este insa cea detestata de toti caci inseamna o moarte a ei, un loc in care un cortegiu funerar se poate desfasura in voie.

De multe ori, situatiile in care apare, in care se declanseaza „pofta” de sex sunt absolut fortuite, neparand sa aiba prea mare legatura cu erotismul. Sunt femei care-si doresc partenerul si nu-si mai pot tine mainile la distanta in momentul in care acesta isi repara masina, e plin de ulei si nu miroase tocmai placut. Sau cand exerseaza la vioara, in cazul in care va bucurati in vietile voastre de prezenta unui virtuoz. Unele dintre noi se topesc atunci cand il vad ca incearca sa-si ascunda lacrimile la vreun film. Sau cand intinde untul pe painea prajita. In astfel de cazuri, dorinta se strecoara, apare ca prin efractie, cand ne asteptam mai putin. Isi scoate figura si tinuta de gala in situatii dintre cele mai anodine, mai banale, umbrind totul in jur si stralucind asa cum numai ea stie s-o faca, poruncind, reclamand satisfactie atunci pe loc.

Ma irita putin conceptia multora conform careia, pentru a „imbia” dorinta, pentru a o face sa paseasca inapoi in vietile noastre, e nevoie de trandafiri (ah, obositor cliseu botanico-amoros), lumanari parfumate si lumina scazuta. Sau de vreo melodie „lesinata”, gen „Stand by me”, „You can leave your hat on” sau „Lady in red”. Si daca pe mine ma „misca” mai degraba „Cine iubeste si lasa?”?

Ma intristeaza cei ce incearca sa inchida in rigiditatea catorva categorii comportamentul erotic. Daca ei ar avea dreptate si pe toti ne-ar excita ciocolata, dresurile, pantofii cu toc, portjartierul si sampania bauta de pe corpul partenerului, viata noastra sexuala ar fi mult mai saraca, mai lipsita de surprize, iar noi am fi toti niste indivizi plictisitori, ce ar face sex dupa retete prestabilite, respectand cu sfintenie o cronologie a etapelor bine fixata in prealabil.

Pe acest plan, inventivitatea si elementul surpriza valoreaza mult. Or, ce surpriza mai putea avea cineva cand fiecare urmeaza retete de prin reviste de parca ar face o supa si nu sex? Pentru sex, nu exista „se taie morcovii, se fierbe ceapa”. Ma poti sufoca in tone si mormane de trandafiri si pot ramane la fel de impasibila, departe in era mea glaciara.

Preferintele in materie de sex sunt la fel de variate ca si cele in materie de oameni, vestimentatie, mancare, muzica si ce mai doriti. Din aceasta cauza, mi se par atat de ridicole materialele in care ni se predica un romantism edulcorat. E ca si cum revistele de retete culinare ar declansa o mare campanie, sa zicem, de popularizare a sarmalelor pentru cei care si-au pierdut apetitul. Si in fiecare numar ne-ar servi moduri de preparare a aceluiasi fel de mancare, cu mici variatiuni. La fel si cele care propovaduiesc insusirea anumitor roluri, de pilda, de bad girl. Ce ma fac insa daca eu nu sunt o bad girl si nu am nicio aplecare in a-mi insusi un bici de piele si pantofi cu tocuri cui?

Industria sexului ne pune in fata doua variante: printesa, cu tot arsenalul ei de accesorii (trandafiri, capsune, frisca, lumanari) si dominatoarea (latex, bici, jucarii de la sex-shop). Mereu sexul isi face aparitia ca urmare a unei intregi regii, dupa ce ai avut grija sa stingi lumina, sa inveti sa mergi pe afurisitele de tocuri, sa-ti insusesti vreo cateva mii de pagini despre masajul erotic si retete de preparate afrodiziace, sa gasesti si niste lumanari care sa nu fumege prea mult (nu de alta, dar mirosul s-ar putea sa taie pofta de capsune si alte dulciuri servite de pe patratelele abdomenului sau, musai musculos). Sexul incepe sa semene cu jobul, cu activitatile sociale. Prea multe pregatiri, prea mult teatru, prea mult studiu in prealabil.

Daca traversati o perioada de „seceta”, poate ca nu dauneaza nici daca o lasati sa treaca in pace. Uneori, recitarea de mantre si cautatul de descantece nu au niciun rezultat. Oricat de silitoare am fi, oricat ne-am dori ca sezonul ploilor sa inceapa. Relieful accidentat al dorintei de care vorbeam la inceput e ceva natural, firesc, intra in ordinea normala a lucrurilor. Flux si reflux. Ah, si inca ceva: nu intotdeauna iubirea si dorinta fac pasii de dans in acelasi ritm. Uneori sunt de-a dreptul desincronizate, falsand ingrozitor. Daca iubirea reclama apropiere, dorinta are nevoie uneori de spatiu, de libertate, de aer. Daca dragostea cere siguranta afectiva, dorinta vrea pericol, risc, neprevazut. Asa se intampla ca, de multe ori, cele doua sa fie complet defazate, una sa faca un pas la stanga, cealalta la dreapta.