fbpx

O iubire mare si una mai mica

Sunt oameni care vorbesc despre arta compromisului. Ca si cum ar fi un mare mestesug aici si o fina maiestrie. Ca si cum ar fi dificil de facut un compromis, ca si cum ar fi o munca migaloasa, plina de riscuri. Sincera sa fiu, ma tot intreb cand mi-a esuat un compromis. Nu tin minte sa se fi intamplat una ca asta. Aici e si pericolul: compromisurile sunt al dracu de usor de facut. Aluneci in ele usor, pe nesimtite. Nimic nu te zgaltaie, esti ca mereu atipit. E confortabil, e la caldurica, nici nu-ti dai seama cand ti-ai pus manusile de pasla total hidoase, dar protectoare ale compromisului. Asa ca nu, compromisul nu presupune nicio arta.

Iar cel din amor nu face nicio exceptie. S-o recunoastem. Uneori nu putem avea iubirile alea MARI. Alea care ne dau foc intestinelor si le recreeaza a doua zi, pentru a le incendia din nou, spre seara. Nu putem pune mana pe carnea lor, nici macar nu miscam un deget, constienti fiind de imposibilitate, de necuviinta. Si stam cuminti, potoliti. Ne mai strapunge un fior, ne mai curenteaza o emotie, ne mai zdruncina o amintire sau un gand formulat in parti infinitezimale. Dar asta e tot.

In restul timpului insa, cand nu suntem in arsita si nici in zapezile polare, trebuie sa ne aflam totusi undeva. Sa avem, ca vulpile, un culcus. In care sa ne inghesuim cu cineva. In care sa facem cartofi prajiti si sa ne cumparam dvd-uri. Sa ne uitam la filme. Sa facem dragoste si uneori chiar si copii. Toate acestea le facem cu iubirea cea mica. Iubirea aflata la indemana, la capul patului, la masa de pranz, intr-o lista de messenger, pe un cont de facebook. Iubirea cea mica e cea fecunda, care va da nastere unor pui vii.

Citeste si:  Filme pentru adulti

Din cand in cand, iesim din viziuna noastra si aruncam o privire cu coada ochiului catre iubirea cea mare. Iubirea cea mare nu traieste in imediata noastra apropiere intrucat ne-ar spulbera, ne-ar mistui. Intre noi si ea, punem iubirea cea mica si multe alte materiale ignifuge, ridicam ziduri inalte din caramizile hobby-urilor si ale amicitiilor. In noptile cu luna plina, cand iubirea cea mica doarme, zgariem cu unghiile zidul cel ignifug. Facem mici crapaturi si verificam starea iubirii celei mari. E tot acolo, toata rosie si palpitand ca o vrabie ranita in mana vanatorului. Rupem coaja de deasupra, punem o melodie si iata, sangeram usor. Cand iubirea cea mica mai are putin si se trezeste, pansam la loc, umplem fisurile si il intrebam daca punem de-o cafea.

Nu va imaginati ca asta se intampla cu mari suferinte. Ne-am invatat, ne-am obisnuit, compromisul e pentru noi ca dansul ala numit in mod misterios „brasoveanca” de la nunti: e nesfarsit si nu trebuie sa fii un mare dansator ca sa-l practici. E chiar accesibil tuturor. O rochie care ne vine ca turnata, iar daca ne mai ingrasam intre timp, ea e fermecata: are darul de a-si modifica dimensiunile dupa noile noastre contururi.

Iubirea cea mica e ca toata lumea: cand dulce, cand amara. Uneori ne cuprinde in brate pufoase si ne leagana atunci cand avem cosmaruri, soptindu-ne „ssst, iubirea mea, sunt aici, totul e bine„. Alteori, ne pune coarne stupide prin poze. Exista zile cand ne lasa mici cadouri pe perna. Si seri cand ne plange in brate. Si dimineti cand ne lipeste de un perete si face dragoste cu noi icnind usor si uitand cate un suspin pe spatiul dintre sanii nostri. Poate si iubirea cea mica are propriul ei tratat rusinos, propriul ei armistitiu semnat in vreo tara de mana a treia, prin cine stie spelunca de care noi nu stim. Si nici nu vrem sa stim caci e clar de ce ne aflam amandoi aici, pe acest pat, in aceste cearsafuri, in acest cocon, in aceasta pasla, care amortizeaza tot, nu-i asa? Dar totul e bine, totul e cum ar trebui, mecanismele functioneaza.

Citeste si:  Fata nevazuta a casniciei - stradania de zi cu zi

Cu o jumatate de inima speram sa creasca niste buruieni pe zidul ridicat de mana noastra. Sa nu-l mai vedem acolo, sa nu ne mai zgarie pielea noaptea si sa nu ne mai infiga maracini minusculi in palme. Sa uitam de el. Cu cealalta jumatate, plecam in fiecare noapte si mai lipim o caramida, dam o consistenta mai solida mortarului care il leaga.

Si daca ar fi sa mai clacam cateodata si sa atingem, cu un varf de buze, sau doar sa ni se para ca am atins, iubirea cea mare, si daca ar fi sa ne agatam de coada unei comete, tot ne vom intoarce acasa. Si atunci vom vedea, iarasi, si vom primi confirmarea in sinea noastra, cu o jumatate de lacrima si o jumatate de zambet, cat de bine e sa ai si o iubire mai mica. Si vom face dragoste cu el, si vom plange, iar el nu va intreba de ce. Si e bine. Totul e bine.

23 Comentarii
  1. Doamneeee cata dreptate ai Iarina! Suntem doar niste animalute dragute care ne complacem in confortul unei relatii pe care o putem domina. Caci pana la urma de ce sa alergam dupa somon fumee, cand avem cartofi prajiti la discretie. Si totusi… \”Forta invincibila care a impins lumea inainte nu e iubirea fericita, ci aceea neimplinita\” zicea Garcia Marquez in una din cartile sale. In concluzie…Da, e la indemana oricui sa traiasca o mica iubire dar nu uitati ca ceea ce ne ramane peste ani, e sclipirea de fericire, unicitatea momentului, acel plus de valoare ce face diferenta…deci o lupta-i viata… deci te lupta! – G. Cosbuc

  2. Iubirea cea mica este cea reala. Iubirea cea mare este doar o utopie. Daca am gasi iubirea cea mare si am incerca sa o traim s-ar transforma, tragic, intr-o iubire mica. Iubirea cea mare este setea noastra de absolut si o pastram in noi atata timp cat mai iubim viata.

  3. Iubirea mica o traiesti, se duce repede si mai apoi il faci pe cel de langa tine sa sufere (poate sa tina la infinit dar nu o simti). Iubirea mare vine mai apoi, o traiesti, o simti, iar la sfarsit ajungi sa suferi tu…si realizezi ca niciodata iubirea mare nu are consistenta vesnica…

  4. Cum am putea trai fara sa speram si la o iubire mare, pe langa cea mica care ne astepta in fiecare seara acasa si care ne zambeste trist? E mult mai interesant acel pe care nu-l putem avea decat cel care ne zice \”Somn usor\” in fiecare seara.

  5. Langa cine stai si poti sa stai si sa spui \” te iubesc\”… si icnesti de dor si faci si faci si cafea… aceea e iubirea, nu alta. Iubesti si traiesti.

    Cealalta iubire… e un vis care-a fost. Dar doar un vis, pentru care mai ai de rezolvat ceva. E o ramasita, pur si simplu.
    Acuma Dumnezeu ma ierte… cine stie ce e-n capul celei , celui cu 2 iubiri.

    Cine-alearga dupa 2 iepuri nu prinde niciunul, daca iubesti 2 de fapt pe una o iubesti, pe cealalta o admiri sau placi.. sau de fapt nu iubesti pe niciuna, adica le iubesti si le admiri la fel de mult.

  6. Iubirea mare te ridica pe culmile fericirii, dar tot ea te doboara, te arunca la pamant, caci aproape nicio iubire nu e mareata daca nu e interzisa… iubirea mica, in schimb, e cea care scoate la iveala ce e bun dintr-o femeie…

  7. Trebuie sa remarc pe langa calitatea articolelor si calitatea comentariilor cititorilor.

    Cred ca ar fi interesant dupa o perioada de… Articolul \” O iubire mica si o iubire mare \” si cele mai reusite comentarii.

    Pe langa perceptia scriitoarei, se pun alaturi si alte perceptii, ale altor persoane, in diferite circumstante de perceptii.

  8. Ai dreptate Iolanda.

    Iubirile mari pot fi extrem de periculoase, pt ca pot scoate ce e cel mai bun dintr-o persoana, dar tot atat pot sa si o distruga.

    Iubirile mai mici, nu sunt atat de condimentate , dar sunt drumuri mai linisttite, si scot pe rand, la iveala, calitati, nu cele mai debordante.

    Iubirile mari sunt pt a fi traite de cei mai curajosi, care isi calca orice mandrie si orgoliu personal pt a o trai.

    Nu intamplator cele mai mari iubiri au fost si interzise societatii actuale, iar cei mai curajosi au stiut sa invinga totul pt a le putea trai, pt ca doar ei simteau trairea si fiorul iubirii mari..

    Chiar si povestile care contin zmei, balauri, prapastii… toate acestea, metaforic vorbind sunt rautatile si obstacolele societatii.

    Te doboara balaurul cel mare.. dar ai doborat 2 balauri mai mici …esti rasplatit cu o iubire mica, nu cu una mare.

  9. Asa cum ne-ai obisnui Iarina, articolul este super. Pe langa faptul ca descrie adevar/-uri, incita la pareri (comentarii). Pt. a nu stiu cata oara, ne demonstreaza ca oricat de unici suntem ca si persoane, la simtiri, trairi, experiente nu ne diferentim prea mult (sau.. deloc…). Ca ii spunem compromis sau acceptare, ca ii spunem iubire mare sau mica, de fapt valoarea si rolul in viata noastra noi il dam. in fond noi am creat iubirea mica in gand , in dorinta si am materializat-o. Tot asa si iubirea mare o avem in gand si de noi depinde cum vrem ca ia sa fie : sa se materializeze in \” marea iubire \”, sa ramana in stadiul de vis al unei mari iubiri, sau un scop in viata de a tinti spre gasirea unei \”mari iubiri\”. Principalul este ca dorim iubirea, asta ne aseamana pe toti. Diferenta este de gandire a noastra si de percepti a ceea ce ni se intampla fiecaruia. iubirea e iubire . (punct)

  10. Ce trist e cand renunti la \”iubirea mica\” pentru care tu ai fost \”marea iubire\” si constati ca \”iubirea mare\” nu a fost decat o faurire a imaginatiei tale, un rezultat al acelor mici minusuri pe care \”iubirea cea mica\” le avea si care incet incet au adunat frustrari si dorinte ascunse…
    Vin si intreb. Ce alegi: compromisul unei vieti dominant linistite care va ascunde mici frustari, sau aruncarea in neant, intr-o iubire de foc, care e cel mai probabil fictiva, un cumul al celor mai arzatoare dorinti ascunse undeva in adancul sufletului, stiute doar de tine?
    Ce alegi? Sa pierzi armonia pentru o iubire fictiva care iti provoaca insa remuscari si mustrari de constiinta si iti ia dreptul de a-l mai privi in ochi pe cel cu care zi de zi ti-ai impartasit clipele bune si rele?

  11. Iubirile mari sunt iubiri mari, iubirile mici sunt iubiri mici.

    Daca traiesti \”o iubire mica\”, pt ca ai impresia ca \”iubirea mare\” inca nu e la tine, trebuie sa pui piciorul pe \”I\” de la \”iubire\”. Si \”iubirea ta mica poate are iubirea ei mare si nu o lasi s-o traiasca\”, poate \”iubirea mare se ofileste si dispare si se inlocuieste la randul ei cu o iubire mica, care iubire mica pierde la randul ei alta iubire mare\”….

    Cand esti intr-un asemenea punct, e timpul sa iei o decizie pt viata, ca \”esti iubire mare si el e cu iubire mica\”, ca \”esti in iubire mica si iubirea mare ai dat-o dupa usa\”.

    Soarta ne-a dat posibilitatea de a alege intotdeauna. Intotdeauna, cand zambeste cineva, altcineva plange. Indiferent daca cineva e in 2 iubiri, una rade, alta plange, sau cel care e prins in cele doua.. un ochi rade, unul plange.

    Eu cred ca cel mai nasol este de cel /cea care a \”facut incurcaturile\”, daca are pic \”de constiinta\”. Daca \”n-are constiinta\”… esti fericit ca nu te-a uitat, ca nu i-ai fost indiferent (daca esti \”iubire mare\”-chipurile), esti fericit ca sta langa tine si te-a ales pe tine(daca esti \”iubire mica\”).

  12. Esti fericit ca om ca nu i-ai fost indiferent(daca in aceasta situatie \”esti iubire mare\”), esti fericita ca femeie ca te-a ales \”sa bei cafeaua dimineata\”, \”sa mergeti la concerte\” si tot soiul de lucruri care \”se fac impreuna\”.

  13. pentru lexysor

    Iubirea mica e un refugiu in care simti ca traiesti,ca nu esti singur pe lume. Daca tot nu e iubire mare pe langa, fa din iubirea mica IUBIRE… si iubirea mare… Dumnezeu cu mila. Daca nu este traita si nu s-a vrut sa fie traita , este singura si se ofileste ( ramane doar o amintire), si-o gasi ea un rost pe lumea asta.

    Iubirea este conexiunea din care ori castiga amandoi, ori pierd amandoi. In cazul iubirii mari din acest context prezentat, pierd amandoi. Ramane ca si castig de consolare iubirea mica… care n-ai de unde sa stii cum se transforma incet incet in iubire, sau poate chiar e ADEVARATA IUBIRE.

  14. Iubirea mica a fost, probabil, pe la inceputuri, o iubire mare sau marisoara, sau cum o fi fost… dar s-a facut mai mica… tot mai mica… apoi s-a transformat in obisnuinta, comoditate, obligatii…Nu are cum sa redevina ce a fost la inceput, asta e clar! Destul de trist, nu? Si daca pe parcurs intrevezi o noua IUBIRE MARE? Ce e de facut? O sa-ti ierti vreodata lasitatea de a nu fi incercat? Poate era ADEVARATA iubire mare, si ai ratat-o… Ti-ai ratat sansa fericirii adevarate… Greu sa poti trai cu asa ceva. COMPROMIS, adica…

  15. Tocmai am renuntat la iubirea mea mai mica… pentru ca nu am reusit sa ma conving ca asta e tot ce poate sa iti dea viata. De fapt, o vreme chiar am crezut ca ma pot multumi cu \”arta compromisului\”, dar se pare ca am dat-o in bara rau de tot cu compromisul asta. M-am hotarat sa incep de la zero, la 27 ani, pentru ca iubirea mai mica nu e pentru mine. Eu vreau sa am totul, cea mai mare iubire. Si daca nu se poate, cel putin stiu ca o sa incerc pana la sfarsit.

Lasă un răspuns la Iolanda Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.