„I-am dat scrisorile inapoi”. Auzim asta, mai in gluma, mai in serios atunci cand doi oameni se despart. Ce vrea sa insemne? Returnarea corespondentei este, desigur, una simbolica. Se refera la incercarea anularii unui trecut in comun odata ce cei doi si-au spus adio. Cei doi spera ca prin inapoierea cadourilor, a suvenirelor, a oricarui obiect ce le-ar putea aminti de celalalt, se vor vindeca mai repede, vor trece mai usor prin despartire. Pozele sunt rupte, sterse din memoria calculatorului, ursuletii si florile uscate sunt aruncate la gunoi sau, gest mai teatral, trimise prin posta celuilalt.
Recent insa am auzit de un caz in care relatia celor doi a ajuns pana in faza de logodna. Logodna care a cuprins tot ritualul: genunchi in pamant, declaratie la cina, cerere in casatorie si, ta-ta!, clasicul inel cu diamant. Sau briliant, in fine. Cei doi nu au mai apucat insa sa ajunga la altar. S-au despartit, iar acum fostul logodnic e indragostit. De altcineva. Si isi cere inelul inapoi. Trebuie sa mentionez ca nu este vorba de acel inel care s-a transmis in familie din generatie in generatie, nu-l regasim in tabloul de la nunta bunicii. Nuu, este vorba de un inel cumparat de la un magazin al zilelor noastre, fara alt trecut emotional decat cel al respectivului cuplu.
In momentul in care am auzit eu istoria, fosta logodnica nu stia ce sa faca. Initial ii spusese ca ii inapoiaza inelul. Apoi, avea indoieli. Tinea la acel inel, pentru ea, desi intelegea ca fostul este indragostit de altcineva, bijuteria era simbolul primei iubiri si nu voia sa renunte la el. Se imagina batrana amintindu-si cu nostalgie de acea relatie atunci cand contempla inelul si se intreba, daca, din moment ce i-a fost daruit, nu a devenit proprietatea ei.
Haideti sa ne oprim putin asupra chestiunii si sa stabilim cateva lucruri. Problema nu este atat de simpla pe cat ar parea la prima vedere.
Inelul este un simbol. Un simbol al unei relatii, o marturie a unor sentimente. Din moment ce o relatie s-a incheiat, normal ar fi, mai ales atunci cand se solicita asta, ca inelul sa fie inapoiat. Pe de alta parte, din moment ce el are acum o alta relatie, mi se pare mai mult decat josnic ca el sa-i daruiasca noii sale iubite acelasi inel. Inelul este la fel de unic pe cat este o relatie si fiecarei relatii trebuie sa i se acorde un alt simbol, un alt obiect care sa confere greutate unui legamant. In plus, noua iubita s-ar simti jignita (eu una m-as simti sigur) daca i s-ar „transfera” pur si simplu un cadou. Fiecare relatie trebuie sa se bucure de lucruri noi, care-i sunt proprii, caracteristice. Inelul de logodna este ca o semnatura gravata pe un „contract” amoros. Odata rupt contractul, semnatura nu mai are niciun fel de valabilitate.
Etica unei relatii amoroase nu este tocmai simpla. Gandindu-ma la asta, mi-au mai venit in minte cateva aspecte. Conteaza si cine a fost cel care a pus punct relatiei. Daca a fost ea, atunci in mod normal, odata cu „adio” ar fi trebuit sa aiba loc si inapoierea inelului. Daca a fost el cel care a dorit despartirea, atunci nu ar trebui sa mai aiba niciun fel de pretentie. Iei ceva, dai ceva. Cumva trebuie sa se ajunga la un semn de egalitate, fie el si formal. Eticheta trebuie sa functioneze.
Pe de alta parte, din moment ce partea masculina reclama inelul, atunci demn ar fi sa il si primeasca. Nu este nimic mai urat decat „targuiala” si „negocierile” de dupa decesul unei relatii. Ea trebuie sa-l dea desi mi se pare urata cerinta lui. Cadourile sunt date si asta pentru totdeauna. Este semn de josnicie, de meschinarie sa ceri ceea ce ai daruit odata.
Unele dintre noi s-ar fi inflamat la o asemenea pretentie. Mandria, orgoliul le-ar fi facut sa-l trimita inapoi cu panglica rosie. Sau neagra, dupa cat de sadica este fiecare. Uneia dintre prietenele mele i-a venit ideea nastrusnica de a grava inelul cu numele ei inainte de a i-l inapoia. Alta a venit cu propunerea de a-i returna contravaloarea in bani a inelului. Si vorbind serios, mai sanatos e sa-ti petreci altfel zilele decat privind gales un inel a carui menire nu mai exista. Voi cum ati gestiona o astfel de situatie? Cui apartine inelul de logodna dupa ce o relatie s-a terminat?
Chiar ma intrebam si eu….??? ptr ca fratele meu este pus in acesta situatie:
– ea, dupa ce a acceptat inelul de logodna, s-a dus in Italia, in vizita, si a ramas acolo cu altcineva.
Fratele meu i-a cerut inapoi inelul de logodna pe care a dat aproape tot salariul lui, dar ea nu vrea sa i-l inapoieze.
Nu credeti ca :
-de fiecare data cand se uita la inel isi aminteste putin de fostul ei iubit?
– fratele meu isi face iluzii ca ea s-ar intoarce pentru ca inca ii pastreza inelul?
– inelul acesta nu o lasa pe ea sa continue si sa cladeasca noua ei relatie?
Ce-as face eu?
Cred ca i-as da banii pe inel si atunci este ca si cum l-as fi cumparat eu… ptr ca inelul sau orice bijuterie care mai are pe deasupra si pietre ptretioase sau semipretioase, odata purtate de o persoana se incarca cu energia purtatorului, iar lucrurle personale nu se imprumuta sau, mai mult,nu se dau definitiv.
Mai, daca i l-a cerut si ea nu vrea sa i-l dea inapoi, eu zic sa nu mai insiste ca altfel cad intr-o tiganeala si mi se pare penibil. Ca aia care ajung la partaj sa-si scoata ochii pentru o plapuma. Si sincera sa fiu mi se pare si cam penibil sa ii ia banii pe el. Normal ar fi fost ca ea sa-l inapoieze, daca nu are atata minte, nici fratele tau n-ar trebui sa se coboare la nivelul ei.
Eu l-as da inapoi fara sa uit sa consemnez pe el faptul ca a trecut pe la mine.Evident, daca eu sunt prima care l-a purtat si nu vorbim de bijuterii de familie.L-as indoi, sau i-as sparge un colt din piatra, sau l-as grava cu numele meu (cum am vazut mai sus) sau i l-as trimite cu un deget din ala insangerat care se cumpara de la magazinele de \”sotii si spaime artificiale\”.Si la un caz de urgenta, cand resentimentele sunt prea puternice, l-as lega de un bolovan si l-as arunca in Dambovita.I-as spune exact unde l-am aruncat.Il vrea? Sa se duca sa si-l ia.
Oricum, un barbat care te paraseste pt alta si-ti mai si cere inelul inapoi nu trebuie sa scape atat de usor.O prietena de-a mea a patit asta, si i-a spus \”tu mi l-ai pus pe deget, tu sa mi-l scoti.Si sa te uiti in ochii mei exact cum ai facut-o cand m-ai intrebat daca ma marit cu tine.\” Mie nu-mi convine, pentru ca sunt convinsa ca tipul e un palyboy, dar s-au impacat .
da,am trecut si eu prin asta. Am fost impreuna,ne-am iubit, ne-am logodit- cu tot tam-tam-ul in genunchi, flori, parinti.La un an de la logodna am intarit asta cu verighete de argint (ceva simbolic doar intre noi) Eu am fost plecata la niste cursuri 3 luni, el a cunoscut pe altcineva – ne-am despartit. Inelul de logodna era inca la mine si nu l-a reclamat niciodata. Cand m-am intors… i-am facut o lista cu lucrurile pe care le aveam pe la el (haine, carti- chestii de astea), si reciproc i-am facut pachet lucrurile pe care le avea pe la mine si pe care nu si le luase inca- inclusiv inelul de logodna. Sincer cand am facut asta nimeni nu m-a inteles…Toata lumea imi zicea ca puteam sa vand inelul si sa raman cu banii – daca inelul ala nu mai reprezinta nimic pentru mine. Din punctul meu de vedere inelul acela e ca un contract – pe care daca nu-l mai onorezi il rupi. El nu si-a onorat promisiunea – eu am rupt contractul- si cum altfel, si pentru totdeauna decat inapoindu-i acel obiect care reprezenta promisiunea lui fata de mine.
Si apoi chiar stam in valoarea unui inel ? E ca o afacere pe care am pierdut-o, a mers prost si de se mai intampla sa iesim si in paguba. Si nu am nici cea mai mica idee daca l-a vandut sau l-a dat celeilalte.Trebuie sa precizez ca am pastrat verigheta de argint…pentru ca era doar ceva simbolic intre noi, ca de altfel si toate cadourile pe care ni le facusem in perioada cat am fost impreuna.
Dar a existat si o faza amuzanta sau penibila in aceasta situatie- fotografiile de cuplu. Evident dupa cativa ani petrecuti impreuna existau vre-o 2-3 albume declarate noi- Eu am pus in pachet pozele cu noi, sa i le dau lui, el le-a pus sa mi le dea mie ( evident erau poze diferite)- asa ca ne-am ales cu un schimb de poze cu noi :))
Probabil a el vrea sa vinda inelul :)) si sa ia altul noii iubite :D:D:D:…daca ar fii asa …oricum nu e etic in fata legilor universului, parerea mea…!
orice se plateste! dece sa ceara plata inapoi????
Si eu am trecut print-o logodna..am avut o relatie de 5 ani si evident a aparut inelul..insa la scurt timp dupa acest lucru ne-am despartit.Eu m-am despariti de prietenul meu..In momentul in care am luat aceasta decizie primul lucru care l-am facut a fost sa imi scot inelul dupa deget.Asa am considerat eu ca e normal,insa fostul meu prieten nici in ruptul capului nu a acceptat sa ia inelul,spunandu-mi ca acel inel a fost este si va ramane doar pentru mine indiferent ce voi face eu cu el.Sincer mai bine il lua inapoi..de fiecare data cand ma uit la acea cutiuta in care straluceste inelul meu ma apuca nostalgia…Probail ca il voi pastra pentru fetita mea,daca voi avea fetita.)Daca nu..va ramane intotdeauna bijuteria mea de suflet..
eu nu as da nimic inapoi:))
m-as duce si l-as amaneta, as folosi banii si apoi i-as trimite dovada de la amanet ca sa moara de ciuda fraierul si sa nu ma mai streseze ca vrea inelul inapoi:))
cine cere un inel fara mari semnificatii inapoi, o face pt ca e un cretin zgarcit! se gandeste ca amaratul ala de inel a costat un salariu sau 2 si deh..de ce sa nu il ia inapoi..ehh uite de ciuda l-as amaneta si as chletui si banii, uite asa, ca sa moara prostanacul si sa se chinuie sa cheltuie si cu ailalta 2 salarii pe un inel..mi se rupe!
nu stiu cum este corect ,si eu sant logodita si nu cred ca daca doamne fereste ar fii sa ne despartim pentru ca el si-a gasit pe altcineva a-si mai putea pastra inelul dar chestia u gravatul inelului asi faceo sigur nu sa ii fac in ciuda doar sa se gandeasca la cata suferinta a putut provoca ,asta este parerea mea dar parerile sant impartite pana nu treci prin asa ceva nu stii sigur cum ai proceda.
dupa o relatie de 5 ani cu logodna, anul urmator urma sa facem nunta, eu am hotarat sa ne despartim. Iar inelul, deoarece el nu il primea inapoi fiind foarte suparat, am mers amandoi de manuta la amanet si am impartit banii.:)) Eu stiu ca inelul de logodna sau verighetele din alte logodne, casatorii pastrate aduc ghinion. Si de ce sa atrag eu asupra mea ghinionul? :*:*
Sincer, asta mi se pare o tampenie. Faza cu vinderea si impartirea banilor. As mai intelege daca ai fi pus si tu bani cand l-a cumparat. Dar ma indoiesc ca a venit la tine si a zis \”draga, am de gand sa te cer de nevasta. Dar nu-mi permit sa cumpar singur inelul. Cotizeaza si tu cu jumate din suma!\”
tare Iona! tare rau!
eu am avut o relatie pe care o credeam perfecta…ne logodisem, aveam planuri mari…pana cand am aflat k am fost inselata…ne-am despartit si tupeul individului a fost sa-mi ceara inelul inapoi…si nici nu vreau sa ma gandesc ce a facut cu el…poate i l-a dat celeilalte :))…dar am trecut si peste asta…don\’t worry no sugar:D
Am cerut inelul de logodna inapoi de la fosta prietena inapoi, dupa ce am prins-o ca ma inseala. A venit ca un catel cu coada intre picioare. din ce mi-a zis ea, dar ma facusem ca uitasem, ea face colectie de inele, primite de la fostii. Cred ca nu am fost singurul patit cu ea dar, pentru mine inelul reprezenta ceva sfant. L-am cumparat cu drag, l-am oferit cu drag, din pacate cui nu merita. Asa ca m-am ales cu un inel misto…pacat ca nu is fata ca as avea cu ce sa ma mandresc :)…Oricum naiba sa te ia Anca, femeie proasta.
Morala este urmatoarea: din moment ce nu te pretuieste, cere inapoi ce ai dat. Daca nu te respecta, nu-l respecta. Mai bine asa decat un pres de sters picioarele.
In cazul meu….acuma isi refuleaza sentimentele…pentru toate tampeniile facute. Eu imi vad de viata mea si o duc bine acuma.
Mult noroc si sanatate celor trecuti prin asa ceva.
Bine zis Dane 😀 ceva de genu am patit si eu si bineinteles ca i-am luat inelul inapoi ca nu il merita.
La mine s -a intamplat asa: am hotarat sa ma despart eu de el si logic si firesc mi s a parut sa ii inapoiez absolut toate cadourile primite de a lungul celor 2 ani de relatie ,inclusiv inelul de logodna, care valora destul de mult, oricum pentru mine nu conta valoarea inelului, ci valoarea omului de langa mine. Asa ca nici nu am stat prea mult pe ganduri , l am pus altaturi de celelalte lucruri inapoiate. Le a primit, nu a zis decat ca ,, erau cadourile tale, le puteai pastra,, dar eu nu nevoie de cadouri aveam, ci de el, omul de langa mine.. Nu a fost sa fie, sa fie sanatos cu tot cu inel!
Faza cu inelul da si noi neam despartit din nimicuri ea incontinu ma acuzat de N lucruri are nu au fost adevarate…nu conteaza am incercat 6 7 luni sa o fac sa mai dea o sansa la relatia noastra nu a vrut nici sa auda (repet nu am injelato nu am jignito)nimicuri nu a mai vrut.Da am auzit si eu de la cineva ca trebuia sa imi returneze inelul si iam spus si ei asta,binenteles ca ma acuzat ca imi trebe inelul doar pt bani si alte prosti…defapt il veau si o sa I cer sa vina cu mine daca o sa vrea vreau doar sa merg pana la rau(Mures) sa il arunc in apa sa I arat ca pt mine el a insemnat sentimentele mele fata de ea,dar din moment ce ea nu mai are nevoie de mine nu inteleg de ce ar avea nevoie si de amintirile si inelul ce pt mine a insemnat totul..Nusitu daca o sa procedez corect
dati-mi si mie un sfat va rog. in cazul meu el a gresit grav si tot el cere inelul de logodna inapoi plus o pereche de cercei si un lantic facute cadou de ziua mea si de craciun. eu am plecat spunandu-i sa se gandeasca bine daca vrea sa se schimbe si sa mai fim impreuna sau nu, el a fost cel care a zis ca relatia s-a terminat si acum cere cel putin inelul inapoi desi nu s-ar supara sa-i returnez si cadourile. i l-as trimite inapoi pt ca mi-e sila de situatia in care am ajuns dar pe de alta part vreau sa-l fac sa sufere si sa se oftice la fel cum sufar eu. mentionez ca s-a ajuns la jigniri grave din partea lui, am incercat sa raman calma si sa-i spun ca daca s-a terminat relatia nu trebuie sa ne purtam ca niste animale si el a continuat cu injuriile si spunand ca vina este a mea. nu mai vreau sa am nimic de-a face cu el, dar nu i-as da inelul inapoi din simplul motiv ca mi-a dovedit ca este prea josnic sa merite un tratament corect. voi ce parere aveti? multumesc
Briseideme, da-i totul inapoi. Nu te targui cu el, nu demonstrezi nimic asa, ci doar te expui unor noi insulte.
Nu astepta sa ti le ceara a doua oara. Trimite-i-le rapid, eventual chiar printr=-un intermediar.
da Andrada, multumesc de opinie, dar daca ii inapoiez totul el are o satisfactie imensa si eu o frustrare imensa. se spune ca intr-o relatie se greseste in doi dar daca as povesti pe larg tot ce s-a intamplat pe parcursul relatiei cred ca cel putin 90% din oameni mi-ar da mie castig de cauza. in plus sunt si eu om, stiu ca cel mai bine ar fi sa-i returnez macar nenorocitul de inel dar furia si durerea pe care le simt momentan ma impiedica sa fiu asa de superioara la nivel uman. stiu ca porcilor le place sa se tavaleasca in noroi dar eu vreau ca acest porc sa sufere sau macar sa se consume si el. scuze pt termenii urati, find expusa la prea multi am inceput sa-i insusesc si eu.
Dar ce ziceti si de scenariul in care, dupa o relatie de 6 ani, plina de picanterii, ea s-a decis sa renunte si sa sara in bratele altcuiva. Pe langa cadourile, micile atentii pe care i le-am facut de-a lungul anilor, au fost si cateva bijuterii, incluzand chiar si clasicul inel. Din ce observ ea inca il mai poarta, nu inteleg de ce, insa i l-as cere intr-un mod civilizat pentru ca, sincer, ma afecteaza intr-un fel sau altul si nu prea consider nici ca e o decizie corecta sa-l poarte cu actualul, dar nu l-as pastra, ci l-as duce la o biserica, unde, probabil va fi sfintit, scapand de incarcarea energetica, si folosit la placarea unei icoane sau altfel valorificat.
Ce spuneti? Nici macar nu intuiesc ce reactie va avea…