fbpx

Cum sa uiti un om, cum sa stergi o poveste – manual de instructiuni

Sufeream de o supradoza de tine. M-am dus prin camere de garda, pe holuri verzui de spital, in lumini incandescente si am stat la cozi. Am intrat in cabinete, mi-am scos bluza, sutienul si pantofii, m-am intins pe o musama maronie si m-am lasat consultata, palpata, analizata, iar boala mea era iscodita de degete intepatoare, stetoscoape si lupe. In zadar. Te ascundeai in mitocondrii si luai forma unor false enzime, unor false globule, impostor in sangele mele, imposibil de demascat, te topeai in multimea celulelor bune, spionul hemoragiei mele.

Am hotarat sa luam o pauza. Sa ne supunem si eu, si tu travaliului tipic sevrajului. Ne-am mutat fiecare pe cate o insula.

Din departare, urmaream navele care-ti intrau in port. Steagurile albe de pe cladiri si hamalii care descarcau uleiuri, mirodenii si pietre. Uneori, privirile ni se incrucisau si atunci ne simteam ca cei mai mizerabili trisori si mainile ne cadeau pe langa corp.

Petrecerile erau mereu in larg, la jumatatea distantei dintre noi. Imi trimiteam solii inainte si tu faceai la fel. Cercetau terenul, inlaturau florile si pasarile, culorile si mirosurile care ne-ar fi putut face sa ne pierdem capul, sa ne abatem de la reteta, sa nu mai respectam planul. Instituiau in locul lor rafturi de farmacie si aranjau totul in flacoane. Soseam apoi si ne bataiam cu cate un pahar in mana printre standuri si produse.

De fiecare data, aveam pe cineva agatat de mana, de brat. O fata draguta, tu, un barbat cuceritor, eu. Ne prezentam de fiecare data ca in prima zi. Faceam glume, ah, ce spiritual esti, mare pisicher, smechera nevoie mare, nu-i de saga cu tine! Ne planuiam iesiri in patru, ei erau si ei multumiti, socializam, ne complimentam, apoi ne retrageam fiecare pe insula lui.

Mda, mai erau si nopti innebunitoare cand carnea ne lua foc, si cineva ne picura argint viu in sange, si bratele ne amorteau imbratisand aerul din jur. Atunci celelalte vietati fugeau din preajma noastra, iar magnoliile infloreau brusc, sub ochii mei, si pestii isi lasau icrele la mal in timp ce aricii de mare naufragiau pe stanci. De partea cealalta, la tine, pasarile incepeau sa-si cloceasca ouale mai devreme decat ar fi fost normal, valurile se intorceau inapoi, spre orizont, iar mandarinii se scuturau ingroziti si sori mici, portocalii, cadeau din ei pe pamant.

Citeste si:  Tu si trecutul lui

Veneau din partea ta ambasadori mincinosi care ma invitau la banchete otravite, iar eu iti trimiteam, la randu-mi, mesageri cu vorba mustind de venin si miere, scorpioni ascunsi in aripi de pasare flamingo, paianjeni uriasi ghemuiti in librete de opera si flori carnivore prin buchete de curtoazie.

In fiecare seara, fiecare cu capul pe perna lui, ii spunea celuilalt cat de mult il uraste si tot aerul vibra in jur. Te urasc, te urasc, te urasc… se auzea din difuzoare si toti credinciosii isi spuneau rugaciunile pline de fiere si de miere. Muezinii nostri nu dormeau niciodata. Ne vindecam razuind iubirea strat cu strat de pe pielea noastra.

Fiecare isi luase o armata de mercenari sa ne ajute. Razuiam, decojeam, curatam, amputam. Zi de zi. Asa e in sevraj, nu va speriati, va veti vindeca, ne zisesera doctorii din camerele de garda. „Ce bine ca ati venit mai devreme, un minut sa mai fi asteptat si totul era pierdut!”. Din spatele gratiilor noastre, ne priveam cu ochii mari, lasandu-ne venele strapunse de ace. „E spre binele vostru” mai ziceau ei. Vasele aduceau in port sute de metri de bandaje pe care ne scriam trecutul. Ne puneam leucoplast peste nervi si ne inmuiam din cap pana in picioare in dezinfectant. Ne temeam de o epidemie, iar oamenii incepusera sa se uite ciudat la noi, sa ne evite cand ieseam la balcoane si scrutam cerul spre insula vecina.

Citeste si:  Motive pentru a ramane fidela

Notam progresele si pasii. Lumea ne tara dupa ea. Azi ti-am mai ucis o atingere – scriam eu in agenda mea la capitolul de „obiective atinse”. Azi ti-am aplatizat sanii – ziceai tu. Azi ti-am luxat o privire – reveneam eu. Azi ti-am anesteziat vaginul – te laudai tu. Azi ti-am frant un sarut. Azi ti-am zdrobit ezitarea aceea, intre orgasm si imbratisare casta.

In fiecare zi, preotii ne asteptau la spovedanii interminabile. Te urasc, te urasc, te urasc – cuvintele dezlegarii noastre ne amortisera in glota. Erau Pater Noster spus la infinit. Ne luasera hartia si cerneala si ne scriam epistole nesfarsite in minte, in celule. Neuronii ne erau toti brazdati si zbarciti, visele isi faceau cuib in ele si nu mai ieseau, vai mie, vai tie! In timpul asta, fierarii ne construiau o armura de otel pentru aripi.

29 Comentarii
  1. @ha! Ha: nu stiu, ha ha. Probabil fiecare dintre noi are propriul mod de a-si trai povestea. Cat despre adancimea gandurilor, nu am astfel de pretentii. Inteleapta nu sunt.

  2. Eu una ma regasesc in cuvintele Iarinei. Intr-adevar, in acest moment, in care ajungi sa scrii astfel de randuri, e nevoie clar de o mare pauza, de un refugiu pe o insula, pt a se regasi fiecare. Poate nici macar nu e nevoie de o insula, ci de un arhipelag de insule, ca sa iti revii.

    Uneori trebuie sa multumim destinului ca ne-a dat macar sansa sa cunoastem o anumita persoana, chiar si pt o clipa.

    Uneori trebuie sa platim enorm de mult pt a rascumpara acea clipa, daca n-am stiut s-o apreciem la acel moment.

    Eu cred ca fiecare din noi macar la un moment din viata a simtit nevoia de a scrie astfel de randuri, iar daca nu facut-o inseamna ca s-a ferit sa traiasca viata la intensitatea ei maxima.
    Felicitari, Iarina! Superba si poza de la inceputul articolului!

  3. Asa cum \”Tatal nostru\” nu te poate face sa-l vezi pe Dumnezeu, la fel \”Te urasc\” nu iti poate scoate din ganduri iubirea pierduta. Fiecare dintre noi avem propriul nostru manual de instructiuni. Si, chiar cu el in fata, nu suntem in stare sa uitam un om, sa stergem o peveste… E foarte profund si foarte frumos articolul tau, Iarina!

  4. Frumos articolul…Imi aduce aminte de mine…Dar sa iti inchizi sentimentele in tine, poate chiar sa le faci uitate undeva pe o insula, eventual pustie, nu recomand nimanui. Vine o vreme, cand ele vor dori sa plece de acolo, sa se \”descuie\”, sa evadeze din pustiu…Si atunci, durerea e mai mare…

  5. superb articolul …o inlantuire intre sentimente si senzatii…o lupta continua intre ratiune si suflet…o lupta cu noi insine din care iesim cu capul sus dar cu sufletul sfaramat in mii de bucalete..a uita persoana careia ii jurai iubire ,fara de care stimti ca nu mai esti tu ..e greu …e aproape imposibil…te minti singura ..si crezi ca ai uitat tot ce ce ati trait si simtit …pana in ziua in care in mod fatidic il reintalnesti…si iar incep sa te rascoleasca toate acele senzatii si sentimente pa care le credeai uitae…
    NI S_A DAT SUFLET SI PUTEREA DE A IUBI DAR NU NI S-A DAT MANUAL DE INSTRUCTIUNI DE FOLORIRE

  6. Esti fantastica! Mi-a placut nespus articolul tau.. Euforia asta de cuvinte mi-a prins putin mai bine, avand in vedere ca si eu am de gand \”sa uit un om\”… Si totusi, nu poti sterge pe nimeni din sufletul tau atata timp cat acea persoana a fost, chiar si pt o perioada scurta de timp, una dintre cele mai importante..

  7. @ BB Ba poti \”sa uiti\” o persoana. Singura modalitate de a o putea lua de la capat este sa uiti, chiar daca ai iertat, chiar daca nu. Daca \”incerci sa uiti\”, inseamna ca doar pt tine a fost important, \”pt. el…o jucarie\” . O iei ca pe o clipa traita.. si asta e… Timpul le rezolva pe toate !

    Nu merita sa plangi pentru nimeni, si cine merita, nu te face sa plangi!

  8. Nu este un manual de instructiuni pentru uitare:) este o metafora minunata a unei iubiri care nu vrea sa moara, desi este ucisa, e unei iubiri care ar mai avea sanse sa traiasca daca EI ar sti cum. Uneori, decat sa ucidem ce nastem, poate e mai bine sa invatam sa crestem. Merita efortul!

  9. pe mn m-a impresionat articolul asta.
    fiecare se exteriorizeaza diferit.iar delicatetea cu care e descrisa fiecare etapa pe care o parcurgem in urma unei despartiri e impresionanta.
    poate ca numai astfel transformam suferinta,exprimand-o in alte culori….

  10. Ca de fiecare data Iarina, m-ai surprins placut. Imi place foarte mult exprimarea trairilor unor evenimente , chiar si metaforic. Un eveniment poate parea nesemnificativ relatat \”ad literam\” (vazut-spus), insa capata o cu totul alta consistenta, semnificatie, daca este relatat prin ochii sufletului. Prin trairi , sentimente, stari, se reda adevarata poveste. Felicitari !

  11. cum spunea cineva mai sus: esti geniala !!!!
    k m`am regasit in fiece cuvintel scris de tine acolo.. cu asta nu ma pot lauda!..
    iti multumesc… ma simt k si cum as avea undeva o oglinda a sufletului in care tu ai putut privi si.. ai scris!

  12. impresionant mod de expunere ce da nota o traire intensa a sentimentelor si o inclinatie si cunoastere nu doar spre psihologia umana ci si clar, spre anatomia si fiziologia umana( banuiesc ca esti doctora, studenta la medicina sau ai legatura cu interiorul organic si celular uman) felicitari . sincer astept cat mai curand si alte articole 🙂

  13. @Mirabilisima: multumesc, dar nu am studiat biologia. Sau, in orice caz, nu mai mult decat majoritatea celor care au facut 12 clase. 🙂

    Azi am postat un nou articol. Las link mai jos:

  14. iti multumesc pentru raspuns, si as fi putut s abag mana in foc ca ai o legatura cu biologia(deh defrmatie profesionala :)))mmm merci pentru noul link cu articolul si iti urez o zi frumoasa si nuo mai lungesc c asunt curioasa sa il citesc 😛

  15. Fain articolul! F. plastic si metaforizat. Parerea mea este ca poti sterge o poveste in masura in care, cu ajutorul timpului, ajunge sa te doara din ce in ce mai putin pana cand te intrebi la un moment dat ce anume te-a legat atat de tare de persoana respectiva fara de care credeai ca la un moment dat nu mai poti respira. Totul este sa ai curaj sa te desprinzi si sa iti doresti sa nu mai surescitezi un lucru aflat de ceva timp in stop cardiac.

  16. si totusi, cum uiti un om?
    cum poti uita o parte din trecutul tau, practic, o parte din tine? Cum poti uita procesul ce te-a facut sa fii ceea ce esti?

    Aveti voi cumva o metoda? :))))))

  17. Conditia esentiala este sa iti doresti acest lucru, sa fii convinsa ca este mai bine pentru tine in acest moment, sa fii rationala,iar logica sa primeze in fata sentimentelor…intr-adevar f greu…apoi bineinteles curaj si multa, multa rabdare… (usor de zis, mai greu de pus in practica…)

  18. Frumos scris, interesante metafore, asocieri…fiecare cu insula lui si portul aferent…fiecare sufera in tacere…nu am inteles insa inceputul (de ce sa suferi de o supradoza de iubire? poate dupa ce e intrerupta si esti in sevraj) si nici titlul nu prea reflecta continutul.

  19. daca nu ai trait o astfel de poveste de dragoste, articolul asta ti se va parea o inlantuire de cuvinte alese cu grija, insa daca ai trait pana la durere o astfel de despartire, vei plange cu lacrimi de sange peste fiecare cuvant…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.