Sa ramai in bune relatii cu fostul inseamna, pentru multe dintre noi, situatia ideala. Poate constitui un semn de normalitate, de maturizare. Poate constitui ca trecutul a incetat sa ne raneasca, ca relatia pe care am incheiat-o nu ne mai raneste si ca ne putem simti bine in continuare impreuna ca prieteni, nu ca iubiti.
Ati auzit asta de multe ori, nu-i asa? Pacat ca cei care sustin atat de fervent prietenia cu fostii nu se pun si in pielea nou-venitilor in vietile noastre. Cum faci fata prieteniei dintre actualul tau sot/ iubit si fosta lui sotie/ iubita?
Gelozia si nesiguranta gasesc un mediu prielnic in care sa incolteasca. Te intrebi daca e doar prietenie sau daca nu cumva pe cei doi ii leaga si sentimente de o alta natura, daca cumva nu se reaprinde afectiunea pe care au simtit-o odinioara.
Chiar daca esti de fata la intalnirile lor, chiar daca stii exact ce se intampla, somnul tau continua sa fie agitat. Iti simti relatia pusa in pericol si putin mai lipseste sa nu izbucnesti. Incerci sa fii cat de „de treaba” poti, sa fii toleranta, sa fii amabila si zambitoare atunci cand iesiti in acelasi grup de prieteni. Stii ca gelozia este un lucru urat si nu vrei sa-ti „slutesti” singura chipul. Nu stii daca e cazul sa ai o discutie cu el si sa incerci sa fixezi anumite limite. Nu stii cum si unde ar trebui pozitionate acestea.
Este si mai greu daca ea este prietena si cu prietenii iubitului tau. Este greu pentru ca, fara sa vrei, se da nastere unei false competitii. Tu trebuie sa-ti ocupi locul tau in grupul lui, ea il are deja pe al ei si pare stabil si de cand lumea. In timp ce tu trebuie sa-ti castigi acceptarea, ea este „la catarama” cu toti. Te intrebi daca ceilalti regreta vremea cand iubitul tau si fosta formau un cuplu. Te chestionezi asupra imaginii tale in ochii lor. Incepi sa simti nevoia legitimarii relatiei tale si nu doar a relatiei in sine, ci si a imaginii cuplului vostru. Ai senzatia ca el nu prea pare a fi cu tine, pentru ca este inca, partial, cu ea. Din nou, lipsa de incredere in tine poate incolti.
Pe de o parte, iti doresti sa nu o fi cunoscut niciodata, sperand ca astfel te-ar fi intimidat mai putin. Pe de alta parte, nici asta nu te-ar fi satisfacut prea mult. Nu e prea eficient sa stai sa-ti imaginezi cum este Ea, o persoana pe care o percepi ca fiindu-ti adversara, dar pe care nu stii cum s-o infrunti, pentru ca nu stii cu ce te lupti. Si un „inamic” vizibil, despre care ai cateva repere si informatii, este tot timpul de preferat unuia invizibil.
Astfel de situatii sunt delicate si greu de infruntat. Nu stii cum sa ai acea discutie cu el, in care vei spune ceea ce te framanta calm si raspicat. Retine insa cuvantul „calm”. Isteria si o stare de nervozitate exagerata te-ar pune pe pozitii de inferioritate din start si nu vrei sa pleci la razboi cu un cal schiop si cu o sabie ruginita, nu-i asa?
Nu propune din start o rezolvare radicala. Fii un pic sireata, nu are cum sa-ti dauneze. Nu bate din picior, nu-i face bagajele, nu-i pune otrava in mancare, nu plange si pune frau lacrimilor de crocodil. Daca vrei sa-l indepartezi de ea, fa-o treptat, nu brusc, astfel incat schimbarea sa fie imperceptibila pentru el. Cu cat vei vorbi mai mult despre prietenia dintre ei, cu atat el se va gandi mai mult la ea.
Am vazut femei care incercau sa imprumute acele trasaturi ale fostei despre care credeau ca-i plac lui si ca-l fac sa pretuiasca prietenia pe care au cladit-o impreuna. Nimic mai gresit! Bucura-te de faptul ca esti altfel decat ea. Pana la urma, de-asta te-a ales, nu? Tocmai pentru ca esti diferita, esti altceva. Exploateaza-ti individualitatea, caracteristicile care-ti dau unicitate. In final, ai sa-ti dai seama ca tu ocupi locul cel mai important in viata lui.
Daca lucrurile nu se termina in modul fericit pentru tine, daca fantoma ei bantuie in continuare spatiul dintre voi doi, mai bine desprinde-te. Daca instinctele tale iti spun ca nu sunteti pe drumul cel bun, daca simti ca ai ajuns sa traiesti intr-un ménage-a-trois impus, spune-i adio unei lupte careia ii lipseste,de fapt, miza reala. Tinta pe care ai vrea s-o cuceresti ar fi un barbat slab, incapabil sa-si reia viata, un teritoriu care e deja ocupat chiar daca nu ti-a cerut nimeni pasaportul atunci cand ai trecut frontiera.
trebuie sa recunosc ca m-ar deranja sa stiu ca iubitul meu se vede cu fosta, chiardaca sunt si eu de fata. nu stiu ce as face in situatia asta. nu cred ca m-as abtine sa nu-l iau la rost.
nici mie nu prea mi-ar conveni o relatie prea stransa cu fosta prietena. Nu zice nimeni sa nu se bage in seama daca se intalnesc pe strada, dar sa fie prieteni la catarama…
Ce te faci insa daca ea face parte din grupul lui de prieteni? Ca nu-i poti cere sa nu se mai vada cu prietenii lui?
Si mai rau e atunci cand ea mentine legatura cu parintii lui. Am o prietena care a patit asta. Iubitul ei a avut o legatura lunga, de vreo cinci ani. si cand se duce la socri sufrageria lor este intesata cu poze cu fosta.
Cum sa se faca acceptata daca casa lor este plina de imaginea celei de dinainte? Simte ca e mereu comparata cu ea.
poate socrii te vor compara mereu, dar iubitul ti-l simti daca face asta si iei masuri.acuma depinde si de cata incredere ai tu in tine si in el, inainte de a avea in relatia voastra…
Pe mine m-ar enerva groaznic fara cu pozele, doar nu e eroina neamului. mi se pare chiar usor bolnavicios, iar el ar trebui sa aiba o discutie cu ai lui, sa le bage mintile in cap. E lipsa de respect, si fata de actuala prietena, dar si fata de el.
pucky…eu cred ca cel care ar trebui sa ia atitudine nu e prietena ta…ci prietenul acesteia!eu sa fi fost in locul ei….ma apucam sa fac poze cu el….cat mai multe si dupa…..as fi inlocui pozele in care apare fosta….daca ar avea cineva ceva de comentat….as raspunde ca acolo e locul meu…nu locul fostei!!!(bineinteles tinad cont de diplomatie…si codul bunelor maniere in limita \”stocului \” dsponibil
Ar putea sa faca asta, dar la ea acasa. ASa e cam ciudat sa se apuce sa le modifice oamenilor alora \”decoratiunile\”. El o tot roaga sa aiba rabdare, ca ai lui erau foarte atasati de el si asa mai departe. Oricum, inainte sa se duca cu el in vizita la ai lui trebuie sa verifice mereu daca nu cumva este si ea pe acolo.
ar iesi un scandal demn de OTV , cu urlete si invective daca s-ar intalni fata in fata in casa alor lui. stiu ca am auzit si eu o poveste de genul, dar era vb de fostul unei prietene, care nu renuntase la ea, si facea vizite si plecaciuni pe la parintii ei… intre baieti poate fi mai simplu, o mica incaierare in fata casei si apoi pleaca fiecare acasa …
Ha-ha! Parca fetele nu s-ar lua la bataie. Am un prieten care a iesit intr-o seara la un suc cu fosta. Cineva, un binevoitor a anuntat-o pe actuala. Fata i-a surprins si, in loc sa-l ia pe el la rost, a luat-o la bataie pe fosta. dupa aia, ii era teama sa n-o dea aia in judecata. Iar el, inocent ca un mielusel, incerca s-o calmeze, spunandu-i ca n-a lovit-o chiar asa de rau incat sa obtina un certificat medico-legal.
nimic nu e mai jalnic decat doua femei batandu-se pentru un barbat la propriu. AUXNZ
si totusi lasand gluma ….cat a durat relatia respectiva si cat de serioasa a fost?????mie una mi se pare chiar ciudat comportamentul parintilor fata de amintirea fostei…
A durat aproape 5 ani, am zis mai sus. Iti dai seama, o relatie de cinci ani e ceva… S-au despartit oarecum de comun acord, in termeni civilizati… din cate a aflat prietena mea. Fosta sta foarte aproape de el, se tot viziteaza cu mama lui la o cafea, se uita impreuna la tv, faze de-astea.
ok ok, el e naspa ca se vede cu fosta….. dar noi … noi daca ne vedem cu fosti nu credeti ca ar reactiona si ei la fel??? va zic ca da, insa ei nu reactioneaza ca noi, nu plang , nu fac crize, iar in cazul in care am merge la un cico cu prietenii mei si fostul meu .. sunt aproape singura ca data viitoare nu va mai merge. imi pare rau de pruetena ta , parerea mea e ca mama tipului e bolnava mintal.
la fel zic si eu, e ok atunci cand se intalnesc pe strada, se saluta, merg la o cafea dar nu cred ca e ok sa-si dea intalnire, sa vorbeasca des pe mess, telefoane si alte chestii de ei stiute
e foarte aiurea cand ajungi sa o urasti pe fosta prietena care desi nu e .. e .. si tu desi esti .. nu esti .. daca intelegeti ce vreau sa spun .. si e si mai aiurea cand o relatie superba se termina din cauza fostelor amintiri .. 😐
Stiti ce e mai grav?Ca din cauza imaturitatii ,prostiei acelor \”parinti\”, care fac expozitie cu pozele fostei prietene ale odorului lor,actuala se complexeaza inutil,se compara la nesfarsit,isi pune intrebari legate de cealalta.Oare cum era?Oare o iubea mai mult decat pe mine?Oare relatia lor sexuala era mai buna ca a noastra?Si tot asa…..intrebari care iti modifica personalitatea,care te schimba in rau de cele mai multe ori,care te fac mai geloasa,mai suspicioasa…care te fac sa iti pierzi increderea in tine.E aiurea,dar vinovatul principal este EL,care,fireste ar trebui sa schimbe situatia,daca intr-asevar o iubeste pe actuala.Daca nu….inseamna ca ori nu o iubeste cu adevarat….ori…e inca baietelul mamei,si face doar cum spune ea!
asa e madalina!!!la fel am spus si eu…ca vinovatul principal este EL!dar poate ca nici prietena lui Pucky nu a analizat bine situatia…si poate ca el nu prea o iubeste si nu e ff interesat(pe termen lung )de ea din moment ce nu ia nici o masura….poate ca inca tine destul de mult la fosta…poate ca sentimentele lui petru ea sunt mai puternice decat crede….oricum…o relatie de 5 ani…e f greu de uitat….gandeste-te cate amintiri,cate intamplari,cate lucruri invatate impreuna sunt in acesti 5 ani!!nu stiu de ce s-a despartit de fosta….nu stiu ce motive de cearta au fost dar….nu cred eu ca dupa 5 ani nu sunt atasati unul de celalat….nu cred eu ca nu-si duc lipsa unul celuilalt cu atat mai mult cu cat relatia cu fosta mai mult decat probabil ca a fost una cat se poate de serioasa…dupa 5 ani e normal sa fi intervenit monotonia in relatia lor…si EL sa fi avut chef de nebunele….si asa a gasit-o pe prietena ta pucky……..iar ea…FOSTA ori e f buna…ori e foarte prefacuta…altfel nu imi dau seama cum s-a putut baga asa in sufletul \”fostilor viitori socrii\”…si toata lumea stie…sa intri in gratiia soacrei…e destul de dificil!!!
dar sa nu ma luati in seama….poate gresesc dar poate ca prietena ta Pucky ar trebui sa se mai gandesca daca merita sa investeasca in relatia asta….ca din cate povestesti….cred ca mai bine pt ea…ar fi sa iisi gaseasca un altul!!
iar tu adrinuta…chiar crezi ca e OK sa se intalneasca cu fosta intamplator pe strada si dupa sa continue discutia la o cafea???DAR OARE CE AR MAI AVEA DE DISCUTAT???CE AR MAI FI DE SPUS IN AFARA DE BUNA! CE MAI FACI? SI NU ISI POT SPUNE IN STRADA?DE CE SA MEARGA LA O CAFEA?nu si-au spus tot ce aveau de spus…cat au fost impreuna???
asa m-am gandit ca e ok, si nu cred ca m-ar deranja. ceea ce m-ar deranja ar fi sa se vada des, de 4-5 pe an. cum face de exemplu prietenul meu. el spune ca nu e nimic intre ei, ce a fost a fost. spune ca ea e cea care il cauta si il streseaza cu mesajele dar nu stiu ce sa cred.
poate ca iti spune adevarul….si daca realitatea e cea pe care ti-o desrie el…trebuie sa iei masuri…..pt ca e foarte clar ca fosta vrea mai mult!!!!!daca as fi in locul tau….as vb foarte serios cu el(dar fara sa fiu nervosa si fara sa ii reprosez ceva si numai in momentul in care aduce el in discutie subiectul)i-as spune ca aceste intalniri desii sunt rare….ma deranjeaza!si daca chiar nu e nimic intre ei….sa ma ia cu el la intalnirile cu ea(dar f important sa nu para ca il obligi sau ca ii impui asta)….probabil ca te va refua….dar tu tre sa fi puternica…si sa te prefaci ca totul e ok…poate ca vei avea ocazia sa apari neanuntata la intalnirile pe care le are cu ea….si atunci o vei saluta politicos (desii nu iti vine sa o faci) si te alinti in bratele lui…il saruti(cum sti tu mai bine si fara jena)…si daca el nu a facut-o sa inteleaga ca in viata lui e altcineva…cu siguranta va intelege dupa o scena din asta!!!
fetelor vreti sa ziceti ca voi nu va intalniti cu fosti???? incercati sa analizati si invers sa vedeti ce iese:)
Raul trebuie taiat din radacina! asa ca fostele sa se duca de unde-au venit si dak nu le convine trebuie puse la punct, clar! altfel isi iau lumea-n cap! iar partenerii , trebuie si ei sa tina cont de parerea noastra, pentru ca nici lor nu le convine prezenta fostilor 😛
iar cu fostii nu vreau sa ma mai vad, kiar dak a trecut atata timp, park nu-mi pica asa bine sa-i vad cu altele :)) prefer sa-mi vad de viata mea si de actualul, le recomand tuturor, am avea mai putine batai de cap 😛
Eu una sunt una dintre acele iubite care a suportat mult prezenta fostei.Cd m-am mutat cu actualul meu prieten imi tineam hainele in valiza pt ca fosta nu avea bunul simt sa vina sa si le stranga pe ale ei(desi ea pusese capat relatiei).Pana la urma a venit, a facut 5 saci plini cu haine si l-a rugat pe prietenul meu sa o duca cu masina.Am trecut peste toate fazele nasoale desi imi venea sa musc din ea sin cauza nesimtirii ei si nu pt ca as fi fost geloasa.Si acum ne mai intalnim cu ea cd iesim, dar deja persoana ei ma lasa rece.Dc el va considera vreodata ca ea e mai buna decat mine inseamna ca nu l-am cunoscut deloc pe omul de langa mine si nici el pe mine.Acum suntem fericiti si mai avem probleme ca orice cuplu si asta e cel mai important lucru.
Buna, eu sunt fosta. Ea nici macar nu stie cine sunt, cand am fost, cum arat, cum ma cheama,ca dupa ce ne-am despartit am ramas prieteni. Doar prieteni. Nu am nici o intentie sa ma impac cu el. Doar ne intalnim ca intre prieteni. Trece o saptamana…trec mai multe…trec trei luni…iar noi suntem din nou impreuna.
Am tras concluziile de rigoare si vi le spun si voua: trebuie sa te asiguri ca nici unul dintre cei doi(el si fosta) nu mai au si alte ganduri decat prietenie lor pura, altfel la un moment dat unul dintre ei sigur va incerca mai mult…
vezi anonimus…..asta demonstreaza inca o data ca intre doi oameni intre care a existat iubire….nu poate exista prietenie!!!
anonimus, nu cred ca am inteles bine povestea ta. Te-ai despartit, ati iesit o vreme ca amici (fara ca iubita lui de atunci sa stie) si acum sunteti din nou impreuna?
anonimus crezi ca ai procedat corect? dak erai u in locul actualei/fostei iubite a iubitului tau.odata ce pui punct in viata unui lucru eu zic ca este corect fata de toata lumea sa ramana asa.oricum e viata tra si u decizi………
Sunt 100% sigura ca NU am procedat corect. Si da am fost in locul ei, ne-am despartit din cauza ei cand am aflat ca ii face avansuri, eu am fost aia care nu am stiut de existenta Ei pana cand am gasit mesaje pe telefon, care nu erau doar ca intre colegi de serviciu. cu alte cuvinte, a venit reversul medaliei pentru mine. Si oricum dupa ceva timp dupa ce ne-am despartit relatia lor mergea tot mai prost si nici Ea nu era incantata de relatie prea mult. Da e viata mea,eu decid intr-adevar, nu sunt mandra de deciziile pe care le-am luat dar nici nu ma invinuiesc prea mult. Sunt constienta ca ar fi trebui sa ma indepartez de el. Dar am gandit in felul urmator: Cand iubesti pe cineva cu adevarat gandesti ca el trebuie sa fie fericit. Asa ca i-am spus si lui. Am renuntat apoi la fazele de isterie, revolta,plans s.a.m.d. Si la un moment dat am ajuns sa cred ca da intr-adevar putem sa ne intalnim ca doi prieteni foarte buni, pentru ca ne leaga foarte multe lucruri care sa sustina faptul ca intre noi exista o prietenie si o empatie puternica. Un om matur asa gandeste, spun eu. Sunt constienta ca de-a lungul timpului si eu am avut momente in care am gresit fata de el, momente cand si el a gresit fata de mine, ideea e ca ne-am maturizat unul langa celalalt. Si nu am tras eu de el sa ne impacam, defapt in ziua cu pricina nici prin gand nu mi-a trecut. A fost o chestie care m-a surprins si pe mine la fel de mult cum i-a surprins si pe cei din jur. E greu sa spui NU dupa o relatie de 2 ani jumatate. Multa vreme am fost indignata si nervoasa pe mine ca nu am putut sa-l resping. Poate inca mai sunt si poate cain relatia asta nu vom fi toata viata, pe cand prieteni cu siguranta. Si nu cred ca poti sa generalizezi si sa spui ca odata ce te-ai despartit de cineva intre voi nu mai poate fi prietenie. Eu am ramas prietena cu majoritatea baietilor cu care am fost. Asta nu inseamna ca m-as impaca cu toti baietii cu care am fost, daca vreunul dintre ei mi-ar cere-o. Cred ca sunteti de acord cu mine ca sunt momente in viata cand judeci cu inima si nu cu capul. Din toata povestea asta eu am invatat un lucru, ca nu trebuie sa-l judec nici pe ala, nici pe aia pentru ca niciodata nu se stie daca voi fi in locul lor si va trebui sa iau niste decizii care nu sunt usoare si care sa nu raneasca cel putin o persoana, nu stii niciodata cu certitudine (in astfel de cazuri) daca ai luat decizia corecta.
anonimus…..nu fi suparata pe noi cele care am comentat mai sus mesajul tau…pt ca am incercat sa dezbatem o tema care sunt sigura ca si pe tine te framanta!!!aici e un loc in care fiecare se poate descarca si isi poate spune parerea….cred ca nu te asteptai sa fi lasata in pace dupa ce ….. ai salutata atat de frumos cu BUNA!EU SUNT FOSTA!ai citit si tu mai sus cat de marcate suntem noi de prezenta fostei….ce sa faci no…suntem si noi traumatizate ;))…alatura-te noua si nu mai fi asa suparacioasa…ajuta-ne si pe noi care suntem actuale sa trecem peste fantoma fostei sa avem si noi o viata mai linistita si mai plina de iubire si incredere in iubitii nostri!!!!!deci???vrei sa fi consilierul nostru in probleme de …FOSTE?
probabil ca te-am judecat putin la inceput anonimus, dar ideea este ca eu am cam tras de pe urma fostei.urasc ideea ca nu poti sa te retragi cu capul sus dupa ce chiar U (fosta) ai luat decizia de a te desparti.oricum eu iti urez multa bafta.poate ca totul a fost doar un test pt voi
monicutza >>>consilier nu am cum sa fiu…cred ca mai degraba eu as avea nevoie de un consilier :-j anyway. bineinteles ca dupa ce am postat comentariul m-am asteptat la multe replici, tocmai mi-am demonstrat ca majoritatea judeca dupa aparente. nu am de ce sa fiu suparata pe nimeni din cei care posteaza aici. nu as avea de ce.
lia>>>e adevarat ca sunt multe fete dar si baieti(cu carul) care nu sunt in stare sa suporte consecintele deciziilor lor. se despart de unul/una dupa care regreta da nu vrea sa fie privit(a) cum ca ar ceda in fata celuilalt, nu vreau sa fie in ipostaza de a spune \”imi pare rau, cred ca am luat o decizie pripita\”…..si de aici amandoi se incapatineaza sa fie mai presus decat celalalt \”cum sa-l iert?\” \”cum sa recunosc ca sunt mai slaba decat el?\” \”cum sa recunosc ca ma doare?\” \”cum sa spun ca si eu sunt vinovat?\” etc. etc. JIMMY HENDRIX A SPUS CA:\” ATUNCI CAND LUMEA VA RENUNTA LA DRAGOSTEA PENTRU PUTERE, ATUNCI VA DAINUI PUTEREA DRAGOSTEI.\” Cred ca si intr-un cuplu s-ar putea aplica regula asta, fara sa te gandesti cum sa iesi tu cu capul sus ci cu sufletul impacat.
Eu sunt din tabara actualelor, ca sa zic asa. nu vreau sa blamez pe nimeni, dar este foarte greu. Prietenul meu se despartise de fosta cu mult timp inainte sa fim noi doi impreuna. Si acum, la doi ani de la despartire, ea tot il suna sa-i ceara parerea in legatura cu diverse chestii. Cel mai des, in legatura cu lucruri legate de calculator, internet (el se pricepe foarte bine la asta). El mi-a jurat ca nu e nimic mai mult. As vrea sa-l cred, dar nu inteleg de ce nu incearca si el sa se eschiveze cumva. Iar el imi reproseaza mie ca sunt paranoica.
vai cat cunosc replica asta \”esti paranoica\”. cred k e in vokabularul baietilor… dc intotdeauna cand suntem asa \”paranoice \” avem dreptate? cam ciudat nu? avem noi de fapt un al 6-lea simt ff bine dezvoltat 😛 cred k , ku totii suntem si fosti si actuali, dar asta nu inseamna k nu tre sa-i lasam pe altii sa-si traiasca viata linistiti si fericiti. daca am face toti asa ce-ar iesi?
asta e , ce a fost a fost…
eu m-am enervat cand fosta il tot cauta, desi el ii spusese ca nu mai au nimic de discutat.o cunosc pe aceasta fata, nu a stat de vorba cu ea pentru ca eu consider ca nu avem ce discuta, mai ales ca din cauza ei am niste proble,me foarte urate.
fosta poate fi pusa la punct foarte usor, cu el vei avea mereu discutii pentru ca nu intelege ca tu cunosti mai bine cum gandesc femeile, si cat de rele si parsive pot fi, chiar atunci cand par cele mai dulci din lume. \”paranoia\” salveaza o relatie uneori … sunt exemplul perfect !
Am o relatie de 4 ani….si modalitatea mea de al tine mereu aproape a fost asta:indiferent ce fufa la cautat(ca era fosta,ca era colega..etc etc)…i-am aratat ca eu sunt mai buna…l-am iubit,l-am alintat,l-am inteles si nu i-am facut treprosuri decat in momentul in care mi se parea ca incepe sa uite sa fie tandru si iubitor,cand imi parea ca nu imi da atentie!nu i-am facut scene de gelozie….pt ca eu…chiar daca am fost geloasa am strans din dinti si …mi-am luat revansa….daca el iesea la bere cu prietenii-ii ieseam si eu la suc cu fetele…daca se intalnea cu vreo fosta….ma intalneam si eu cu fostu…daca iesea cu fostii colegi de liceu….faceam si eu o adunare cu fostii colegi….si uite asa de fiecare data a simtit ce insedamna tratamentul pe care mi-l aplica mie pe pielea lui!!!bine inteles ca nu am uitat niciodata sa fiu frumoasa si educata!!!
din punctul meu de vedere paranoia nu ajuta la nimic!!!cred ca aceasta forma de manifestare il indeparteaza mai mult si il va face sa ascunda mai multe lucruri de tine(cea care ocupi rolul de actuala)…si astfel va vorbii mai mult cu alte femei….si poate chiar cu fosta!!!ei ca barbati…au nevoie de multa intelegere,rabdare…nu de crize de gelozie(chiar daca uneori sunt pe buna dreptate)si paranoia!!!trebuie sa sti sa fi mai desteapta decat cea care a fost in viata lui inaintea ta!!pana la urma daca ea e dispusa sa fie pe locul doi si sa se umileasca asa(pt ca mie mi se pare umilitor din partea unei femei …sa caute un barbat cu atat mai mult cu cat stie ca in viata lui e altcineva) crezand ca ii va castiga simpatia(si o va castiga daca tu ii faci crize…iar ea va fi dispusa sa accepte sa ii planga pe umar) nu am de ce sa il pedepsesc pe el!ca iubita a lui si ca femeie trebuie sa ai si tu pretentiile tale,dorintele tale,limitele tale…si e foarte important sa i le aduci la cunostinta!
scuzati-mi greselile de ortografie….m-am grabit si am postat mesajul fara sa recitesc!!
Dragelor…poate o sa va socheze, dar eu vreau sa va spun ca logica si normele de conduita nu pot fi mereu respectate atunci cand iubesti. Si eu sunt acum \”o fosta\”…pe care el o doreste mai mult decat pe actuala, chair daca ea este oficiala… Si am ramas prieteni, chiar daca ne-am despartit pt. ca ne certam uneori ingrozitor. Va intrebati de ce accept locul 2 ?…pt ca inca il iubesc enorm…si pt. mine ea este o intrusa….si trebuie sa suport prezenta ei in viata lui.
Oribil…nu..?
De altfel, oficial…ne vedem fiecare de viata lui.
Aida draga mea da-mi voie sa iti spun ca \”ea\” nu este nici pe departe o intrusa, ci chiar iubita lui asa cum erai si u inainte.Spui ca il iubesti enorm, atunci de ce v-ati despartit, de ce nu a mers relatia voastra?Din pacate fara sa isi dea seama biata fata trebuie sa suporte prezenta ta in viata lui..Aici nu este vb de logica si norme de conduita si nu toate actiunile noastre in viata se scuza prin simplul fapt ca iubim.De fapt \”oficial\” nici unul dintre voi doi ne stie ce vrea de la viata.
Esti tu asa sigura ca te doreste mai mult decat pe actuala? de ce crezi asta? Ti-a spus el?
auzi…da zicala aceea despre cateaua cu coada ridicata l-ai auzit???
Eu m-am despartit de prietenul meu acum 2 saptamani, dupa o relatie de 2 ani jumate si cu planuri de casatorie. Ne-am despartit ptr ca a aparut o a treia persoana (o alta femeie) si el a considerat ca lui ii e mai bine cu ea. Am stabilit sa ramanem prieteni dar nu stiu cat o sa pot eu face asta. Nu vreau sa ii dau de banuit actualui prietene a lui dar nici nu pot sa ma desprind asa usor de ea. Toti prietenii nostri sunt socati si mi-au marturisit ca ei n-o vor pe ea ci pe mine si ma tot chinui sa-i fac s-o accepte. Imi este foarte greu sa nu mai vorbesc cu el dar ma pun si-n locul ei. Sunt intr-o mare dilema ….
Irina ar fi bine sa faci cum crezi tu ca e mai bine pentru tine dar ia in considerare si faptul ca el deja si-a facut alegerea…iar pe tine te vrea doar ca prietena!! Degeaba te vor prietenii lui daca EL nu te vrea!!!
in cazul meu, fosta e fosta sotie. eu l-am cunoscut in ziua in care s-a pronuntat divortul. era ziua lui si prima sapt a mea in firma. la putin timp am devenit un cuplu. mult prea devreme pentru niste oameni care veneau din niste relatii cu final urat. cu timpul totul s-a mai domolit , am inceput sa ne intelegem mult mai bine. e frumos. dar starea de neliniste se accentueaza mereu, cand ma gandesc ca tin la el din ce in ce mai mult si el vorbeste cu fosta mereu, despre copil si mai stiu eu ce. am inceput sa traiesc un stres continuu. stiam ca nu va fi usor, dar nu vreau sa devin geloasa, ci vreau sa fiu sigura k e numai al meu. ma inteleg super cu copilul si inteleg k e tata si ca sunt lucruri care trebuie sa le faca, dar fosta o simt o fantoma de care nu mai reusesc sa scap. acum nu stiu pe cine bantuie mai mult: pe mine sau pe el.
Draga Monicutza… da mi-a spus…
Iar ceea ce-l impiedica sa se intoarca la mine este in primul rand un orgoliu stupid…si poate faptul ca relatia cu ea e mai simpla si mai placuta…pt. ca a construit-o in alt context decat pe cea cu mine. Dar..daca primul lucru pe care si-l doreste un barbat dupa ce se intoarce dintr-un \”wk romantic\” este sa faca dragoste cu alta femeie…si asta nu se intampla doar o data… relatia respectiva nu se prea bazeaza pe iubire.
PT. GARF23 : el nu va fi doar al tau niciodata… mai ales in contextul in care se ocupa amandoi de copil. E o situatie foarte dificila si-ti spun asta din experienta proprie. Iar lupta cu fantome si cu umbrele lor e dificila si ea. Trebuie sa te gandesti daca iubirea dintre voi poate invinge aceste fantome sau cel putin le poate ingora.
aida…\\\”complimentul\\\”de mai sus era menit sa-ti deschida ochii insa pare ca ti i-a inchis si mai tare!as fi vrut sa constientizezi cum te priveste el….te amagesti ca te iubeste…si ii cedezi de fiecare data cand ti-o cere!sincer…cred ca daca erai mai tare de caracter si il tineai un pic la respect..il faceai sa treaca peste acel orgoliu al lui si acum erati impreuna!
de ce sa se chinuie daca are totul de-a gata!chir nu vezi ca te foloseste?
Of… Incurcate sunt caile Domnului…
Da, scumpe doamne, este un subiect care ne prinde cu adevarat si probabil nu il vom epuiza niciodata. In primul rand am exact aceeasi parere despre \”prietenia\” de dupa, pe care o are si Iarina. Mi-am format-o instinctiv, inca de la primele relatii… consider ca in cazul in care atunci cand ai avut toata libertatea sa ii fi prietena adevarata nu ai facut-o, nici dupa aceea nu vei reusi… In plus, nu vad de ce este important sa ma hranesc cu amintiri daca lumea este atat de mare si incapatoare…
Am fost si sunt atat \”fosta\”, cat si \”actuala\”. Fiecare personaj \”fost\” din viata mea stie ca ma poate saluta si respecta, dar ca falsa prietenie de dupa… nu isi are locul. De ce falsa? Deoarece este imposibil ca la un moment dat trairi din trecut, din intimitatea fostei relatii sa nu ii bantuie… poate in prima primavara de dupa despartire, tot cadrul natural imi aduce o avalansa de trairi din relatia trecuta… incepe sa-mi fie dor… pot fi rationala… pot sa ignor… dar cu siguranta ajung la frustrari… ce credeti ca genereaza acele frustrari si tensiuni? Ce sa fac cu ele? Dar de ce as avea oare nevoie de ele? Bineanteles acestea sunt doar cateva dintre exemplele care ar putea fi date…
O alta varianta ar fi sa ajunga el sa transmita ceea ce simte sau ceea ce reanvie in el… din nou prietenia este compromisa… daca rezista… este una falsa…
Sau mai rau este cand renasc toate acestea in acelasi timp in fiecare dintre \”fosti\”.
Si acum am vorbit doar din perspectiva celor doi … ma scuzati dar pe care eu ii numesc \”copii\”, fiin d o dovada de imaturitate faptul de a pastra un factor tensionant in viata ta…
Cred ca pot asemana \”prietenia\” de dupa cu fenomenul in care am inceput sa citesc o carte, dar pentru ca am ajuns la un capitol incitant nu mai ajung sa citesc finalul… din pacate asa imi trece timpul, uit esenta,ma LIMITEZ, imi creez propriile scenarii (ceea ce nu este neaparat ceva rau- dar cu siguranta ma indeparteaza de realitate, traind doar propria realitate), in plus, acea carte o pastrez doar eu fara sa se mai poata bucura si altcineva de lectura ei. Ajung asa la exemplele luate din joaca copiilor mici, care au o jucarie, nu o folosesc, dar nici altora nu o ofera…
In plus… termenul de \”al meu\” sau \”a mea\” mi se pare odios… cred ca fiecare persoana are propria ei identitate si este propria sa stapana… oare de ce nu putem sa ne pastram autonomia si independenta, avand o frumoasa relatie de prietenie realizand astfel o armonioasa casnicie… cred ca posesivitatea si gelozia (de altfel cat se poate de umane) ne impiedica sa iubim si sa traim alaturi de celalalt, permitandu-ne doar sa ne bucuram de existenta noastra… bineanteles ca acesta este deja un alt subiect… luuuung si care necesita la fel de mult timp…
Oricum… este clar ca fiecare are propriul sau cadru de referinta care isi spune cuvantul, iar sistemul de valori este construit la fiecare altfel, asadar, principiile mele sunt imi sunt foarte utile mie, fiind posibil ca altei persoane sa-i fie cat se poate de inutile… sau chiar daunatoare…
Indiferent ce alegeti… va doresc sa fiti fericite in relatia de cuplu!!!