„Tinerii din ziua de azi”, mituri si realitati

„Generatia urmatoare”, „secolul vitezei”, schimbari rapide, „pe vremea mea…”, clisee si realitatea brutala – sunt parametrii folositi de cei care au deja consolidata linia profesionala de masurare a tinerilor aflati la inceput de drum.

Majoritatea „adultilor” care emit judecati de valoare referitoare la „tanara generatie” ajung sa mentina o anumita postura de superioritate, indiferent daca sunt pareri avizate sau nu, postura justificata de experienta si de pozitia celui care a fost deja „acolo”, a vazut, a facut si a trecut mai departe. Majoritatea judeca tendintele tineresti prin filtrele personale, fara a analiza schimbarile inregistrate la nivel social, politic, economic, de educatie, de competitie, etc. In teorie, lucrurile arata cam asa:

– tinerii au posibilitati mult mai multe si mai diverse de a obtine o educatie scolara in conformitate cu schimbarile sociale;
– noua generatie are libertatea de a-si alege cariera in totala cunostinta de cauza – acces la informatie, metode practice de educatie, etc.;
– absolventii au sanse reale de afirmare in cursuri de specializare in strainatate de exemplu;
– posibilitatile materiale de care beneficiaza cei tineri sunt substantiale fata de trecut;
– posibilitatile de afirmare sunt mai multe pentru ca tinerii beneficiaza de avantajul varstei.

Realitatea cu care cei tineri se confrunta insa este diferita.

– angajatorii cer experienta profesionala in domeniu ca o conditie obligatorie de angajare, dar, pentru a obtine experienta, este esential sa fii angajat;
– competitia profesionala este acerba, iar abilitatile profesionale necesita specializari costisitoare si continue;
– accesul la metode mai rapide, mai eficiente de comunicare si informare presupune in acelasi timp si o presiune profesionala crescuta;
– avantajele obtinerii unei educatii superioare valoroase sunt conditionate de aspecte financiare, materiale din ce in ce mai greu de obtinut.

In plus, lumea noastra, fata de cea a parintilor nostri este mai bogata, mai plina de tentatii consumatoare de timp si resurse – distractii, calatorii, sociabilizare. Alergam in permanenta dupa combinatia perfecta de util si placut, respingind, firesc, spiritul de a face orice „din datorie”. Ne dorim joburi care sa ne atraga si pe care, firesc, sa le facem sa semene cat mai mult cu preocuparile si hobby-urile noastre personale. Tindem catre profesii social atractive, de trend, evitand in general pe cele traditionale, nespectaculoase.

Totusi, tinerii sunt mai constienti de propria valoare, au mai multe repere de comparatie, principalul fiind ei insisi sau cei la fel ca ei:

– capata prin merit personal si profesional ceea ce au, nu mai asteapta sa fie „repartizati”.
– succesiunea logica liceu-facultate-job este inca adanc intiparita social in constiinta lor si, spre deosebire de parintii lor ,o judeca rational, in cunostinta de cauza, isi masoara deciziile si isi seteaza obiectivele in functie de dorinte pe termen mediu si lung.
– desi pare ca alearga dupa „himere” de cariera care se numesc avocatura, publicitate, televiziune, PR, HR, etc., cei mai multi reusesc sa cladeasca, pas cu pas, o linie profesionala frumoasa si complet satisfacatoare.

Concluzie: pentru orice critica de genul „tinerii din ziua de azi nu mai stiu ce-i respectul, pe vremea noastra era altfel…”, exista una care spune ca „dupa razboi multi viteji se-arata” sau „intr-o lume noua, e nevoie de principii si valori noi”.