Desi rusii au descoperit peninsula Kamchatka acum 300 de ani, chiar si ei stiu putine despre ea. Ca sa nu mai vorbim de restul lumii, care aproape ca nici nu a auzit despre acest taram fermecat. Si nici nu e de mirare.
Cand a fost descoperita, Kamchatka era la capatul pamantului. Drumul pana la ea dura peste un an si putini erau cei care se aventurau pana acolo doar de dragul de a admira frumusetea naturii. Secolul XX a facut aceasta regiune putin mai accesibila. Din Europa sau SUA, se ajungea destul de repede cu avionul, insa pe vremea USSR-ului, Kamchatcka era una din regiunile „inchise”. Pana in 1990, niciun strain nu putea sa puna piciorul aici, iar rusii aveau nevoie de un permis special.
Asa se face ca, astazi, Kamchatka este o zona izolata, putin cunoscuta si foarte putin vizitata in ciuda frumusetii sale.
Situata in orientul indepartat rus, peninsula este lunga de 1250 km. Un teritoriu vast, in care cei 400.000 de locuitori se supun legilor naturii. Impreuna cu insulele Commander si Karaginsky, alcatuieste departamentul Kamchatka al Federatiei Ruse.
In imediata apropiere a coastei pacifice, se afla Groapa Kuril-Kamchatka, ce ajunge pana la adancimea de 10.500 m, cu 500 m mai putin decat cea mai adanca zona a oceanelor, Groapa Marianelor.
Unul dintre lucrurile care fac din Kamchatka un loc deosebit sunt vulcanii sai. Raul Kamchatka si valea sa sunt inconjurate de lanturi muntoase care cuprind 160 de vulcani, 29 dintre ei fiind inca activi. 19 dintre acestia fac parte din patrimoniul universal UNESCO. Klyuchevskaya Sopka este cel mai inalt din regiune si totodata cel mai mare vulcan activ din emisfera nordica. Totusi, cel mai frumos vulcan din Kamchatka si poate chiar din lume, ramane Kronotsky, cu conul sau aproape perfect care i-a vrajit pana si pe cei mai experimentati vulcanologi.
In ciuda aspectului lor, vulcanii din Kamchatka nu sunt insetati de sange. Nativii abia daca isi amintesc de vreo eruptie care sa fi facut victime. Pentru ei, silueta neagra a unui vulcan pe cerul curat al zorilor nu reprezinta o amenintare, ci un semn ca vremea va fi frumoasa. Cand traiesti in fiecare zi printre vulcani, incepi sa-i vezi ca pe simple obicte geologice. In schimb, pentru un turist, linistea de langa vulcani este una speciala, una care iti umple sufletul cu teama si pace, in acelasi timp.
In centrul Kamchatkai, se afla ce a mai ramas din Valea Gheizerelor, singura astfel de formatiune din Eurasia, cu 90 de gheizere si izvoare cu apa calda in cei 6 km. Astazi, a mai ramas doar o treime din acest monument al naturii, restul fiind acoperit de namol, in 2007, in urma unei alunecari de teren.
Activitatea geologica este mare in Kamchatka: vulcani, gheizere, izvoare, cutremure si tsunami. Datorita apropierii de Groapa Kuril-Kamchatka, peninsula este adesea zguduita de cutremure si inundata de valuri uriase.
Asa se explica numarul mic al locuitorilor. Dar, in ciuda acestui fapt, Kamchatka este plina de viata. Fauna este bogata si diversa, datorita climatelor care merg de la temperat la subarctic, datorita raurilor numeroase, geologiei variate si, evident, datorita densitatii scazute a populatiei. Intalnirile cu ursi bruni, vulpi polare si lincsi nu sunt nimic neobisnuit.
Foto : kamtravel.abdesign.ru