Deliciile prozei scurte a lui Mihail Sebastian, salutate de criticii spanioli

Femeile pe care le portretizează Sebastian, fie că poartă numele de Renée, Marthe sau Arabella, devin “figuri literare memorabile”, fiecare cu capriciile şi misterul personal, scriitorul reuşind să le surprindă exemplar, comentează cotidianul spaniol ABC.

Fiecare dintre aceste şase personaje feminine, reunite în cele patru poveşti din volumul “Femei” (“Mujeres”, traducere de Marian Ochoa de Eribe), reprezintă “ipostazele erotismului feminin din lume”, singurul liant dintre ele fiind Ştefan Valeriu, tânăr medic şi diplomat.

”Este uimitor cum acest scriitor din România ajunge să surprindă şi să exprime simplul şi în acelaşi timp complexul mod de a iubi şi de a fi iubit, cum se proiectează iubirea şi cum se primeşte”, comentează criticii spanioli. Fiecare femeie, cu gesturile ei specifice şi de nerepetat se înscrie într-un mod unic în persnalitatea lui Ştefan, personaj de a cărui distribuţie ţine ingeniosa tehnică literară a lui Mihail Sebastian. Mai mult, Maria, Renée, Marthe, Arabella, Odette şi Emilie devine un “nou subiect” pentru tânărul medic.

Miza este aceea a femininului sau a Femeii cu majusculă, cum preferă editorul spaniol, pentru că singurul bărbat din istorisiri descoperă simultan trei vârste ale feminităţii şi trei moduri de a fi îndrăgostit. “De câte ori concretizezi o variantă a vieţii, renunţi la celelalte, pe care de cele mai multe ori le regreţi. Şi de câte ori regreţi o opţiune, îţi imaginezi, ca unul dintre personaje, că asta poate dezorganiza universul“.

“Reacţionar, intens, strălucitor, Mihail Sebastian merită un loc special”. În timpul celui de-al doilea război mondial, Sebastian, fost membru al grupului Criterion, un autor care trăieşte conflictul de a fi evreu în România, se trezeşte într-o societate “rinocerizată”, scrie criticul literar Estelle Talavera Baudet, preluând sintagma lui Eugene Ionesco, una dintre cele mai acute descrieri ale ororii totalitare.

Fără doar şi poate, Mihail Sebastian este una dintre figurile spectaculoase ale culturii române şi una dintre vocile literare redescoperite după 1989. Iosif Hechter, numele de naştere al autorului, s-a născut în 1907 într-o familie de evrei, pe malul Dunării, la Brăila.

Polemicile născute din prefaţa lui Nae lonescu la “De două mii de ani” l-au adus în centrul dezbaterilor, fiind receptat ca un personaj la limită tragic, care-şi dorea “să fie român, înainte de a fi evreu”. Dramaturgia lui Sebastian a cunoscut succesul în timpul vieţii acestuia, dar posteritatea l-a recuperate mai degrabă ca memorialist, piesele jucându-i-se doar din când în când, dar celebrul “Jurnal” devenind una dintre cele mai citite cărţi a anilor 90.

În 1996 vede lumina tiparului jurnalul migălos ţinut de Sebastian în perioada 1935-1944. “Femei”, o colecţie de patru nuvele, îl dezvăluie pe prozatorul Mihail Sebastian, care, pe vremea când le-a scris, avea 25 de ani. Moare strivit de un camion în 1945, chiar în momentul în care România alegea un nou drum al istoriei.