“Nu comunic bine cu seful meu direct. Nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Suntem cu birourile la nici 10 metri si el imi trimite mail-uri sau imi transmite mesajele prin terti. Seful meu reuseste sa comunice cu ceilalt colegi in mod direct, pe mine in schimb nu ma solicita in intalniri, nu imi da task-uri noi. La un moment dat s-a pus problema ca eu sa devin adjunctul lui, insa el a refuzat din motive pentru mine confidentiale.”
Acesta a fost raspunsul unui candidat de-al meu la intrebarea „De ce vrei sa parasesti actualul loc de munca?.” M-a pus pe ganduri. Lipsa de comunicare institutionala este un subiect indelung tocit. A facut subiectul scuzelor folosite de angajati pentru a protesta la locul de munca, de sefi pentru a da afara angajati, de colegi de a „sapa” alti colegi. Totusi felul in care candidatul in cauza prezenta situatia ma ducea cu gandul nu la o problema ireconciliabila, ci mai degraba la eventualitatea unei neintelegeri intre el si sef, la eventualitatea unor diferente conciliabile, la incompatibilitati rezolvabile. Dar haideti sa incerc sa raspund acelora dintre voi care se afla in situatia de mai sus:
Seful vostru are mult mai multe sarcini decat aveti voi. El este cel cu o responsabilitate mai mare decat a voastra. Pe langa responsabilitatea pe care o genereaza coordonarea unei echipe, din care faceti si voi parte, are si responsabilitatea generata de postul superior pe care il ocupa. Totusi, chiar tinand cont de acestea, din povestea de mai sus nu prea putem trage concluzia ca seful vostru isi face treaba. Concluzia pe care o putem trage in acest punct al discutiei este ca se concentreaza mai mult pe responsabilitatile „externe”, cele generate de pozitia lui de inferior al unor alti sefi decat pe cea de sef al vostru. O mare parte din responsabilitatea de a coordona o echipa consta in aceea de a dezvolta continuu relatiile cu angajatii inferior ierarhic, cu toti in aceeasi masura.
Pe de alta parte, e la fel de adevarat ca, pana cand nu aveti o discutie fata-n fata cu seful vostru, nu puteti sti ce anume cauzeaza tratamentul acesta al tacerii. Variantele sunt: 1. este prea ocupat si nu are timp sa dezvolte o relatie profesionala cu colegii; 2. nu are o parere prea buna despre voi dintr-un motiv obiectiv (ati ratat un deadline, ati gresit ceva vreodata care i se pare extrem de important) sau, mai rau, subiectiv, nu va inghite; 3. asta este felul lui de a fi, mai tacut, mai retras, nu are abilitatile potrivite de management sau lucreaza mai bine de unul singur.
Oricare ar fi motivul, primul lucru pe care trebuie sa il faceti este sa luati initiativa de a va confrunta seful cu aceasta problema. Nu e nevoie sa il sechestrati in sala de sedinta pentru cateva ore in care sa va plangeti de tratamentul „neprietenos” pe care vi-l aplica, ci sa va alegeti cuvintele potrivite pentru a-i spune ca, pentru voi, este important sa fiti remarcat de el, ca ii apreciati opinia si ca, daca exista vreun motiv pentru care a impiedicat promovarea voastra, ati aprecia o explicatie. Succesul acestei conversatii cred ca ar fi acela de a incerca sa va puneti in locul lui si sa gasiti o explicatie logica si cinstita inainte de a-i varsa eventualele frustrari in brate. S-ar putea sa aveti nevoie de acest lucru pentru a va tempera. Nu ar fi deloc o idee buna sa ii criticati deciziile sau sa le puneti chiar la indoiala. Sefii nu au ajuns sefi pentru ca erau niste oameni timizi si modesti, dimpotriva, asa ca multi dintre ei sunt generosi in trufie, nu va jucati cu orgoliile lor.
Dupa discutie, asteptati o vreme reactiile. Masurati implicarea sefului in activitatea voastra, task-urile noi pe care vi le da, raportul de comunicare. Daca totusi nu se vede nicio schimbare, puteti cu mare grija sa abordati un sef si mai mare, seful sefului vostru eventual. Desi e o strategie riscanta, ar exista sanse de reusita, mai ales gandindu-ma ca poate nici lui nu ii place stilul necomunicativ al sefului vostru.
Probabilitatea ca niciuna dintre aceste discutii sa nu va rezolve problema e destul de mica. Pariez mai degraba pe discutia deschisa intre voi si seful direct decat pe solutia de avarie, reprezentata de discutia cu superiorul sefului vostru. In cazul extrem in care solutia nu vine si in continuare comunicarea ramane toxica sau inexistenta, poate ca e timpul sa reevaluati prezenta voastra in curentul post / departament, chiar in companie.