Voalul de mireasa a ajuns in zilele noastre un accesoriu la care se renunta adesea. Ce a semnificat el de-a lungul istoriei si ce superstitii il invaluiau, veti afla in cele ce urmeaza.
Indiferent de cultura in care era folosit, voalul miresii avea o trasatira comuna, si anume, trecerea. Trecerea de la puritate la viata de femeie casatorita si de mama. Voalul reprezenta, asadar, himenul neatins, pentru ca in mai toate culturile, virginitatea pana in noaptea nuntii nu era doar un ideal, ci si o obligatie morala.
In Grecia si Roma antica, in majoritatea cazurilor mirele isi vedea sotia abia in ziua nuntii, casatoriile fiind aranjate. Voalul avea si scopul de a ascunde frumusetea miresei, care se spunea ca in ziua nuntii, era cea mai frumoasa femeie din lume, de spiritele rele, cat si de prietenii mirelui vrajiti de frumusetea miresei si tentati s-o rapeasca. De aici, si ritualul de rapire a miresei, dupa ce ceremonia religioasa se sfarseste, iar valul este inlaturat.
In Tara Fiodurilor femeile erau rapite la propriu, iar ritualul includea si acoperirea capului cu o patura. Voalul patura simboliza posesia, iar femeia se casatorea astfel cu rapitorul ei.
La japonezi, voalul miresei – tsuno kakushi (ascunderea coarnelor in traducere) este reprezentat printr-o bentita ornamentala care acopera capul, si simbolizeaza ascunderea geloziei, egoimului si invidiei feminine, astfel purtarea vestmantului va garanta faptul ca sotia va deveni o femeie supusa.
In crestinism, voalul este traditional inca din secolul al XVII-lea si intruchipeaza simbolul castitatii si puritatii femeii.
Si in cultura evreiasca intalnim voalul , cu diferenta ca acesta este asezat pe capul sotiei de mire, deci ritualul se desfasoara invers. Pentru evrei, voalul reprezinta juramantul barbatului ca isi va respecta sotia, indiferent de frumusetea ei.