Dupa autoexaminare (v-am aratat aici cum se face), pasul al doilea este reprezentat de examinarea clinica si se realizeaza prin consultul senologic la medicul specialist ginecolog, o data pe an, in urma ciclului menstrual si, de preferat, alaturi de controlul genital. La fel ca in cazul autoexaminarii, consultul senologic presupune inspectia si apoi palparea sanilor, a regiunilor axilare si supraclaviculare bilateral, de data aceasta, de catre medicul specialist, care poate depista modificarile aparute si poate stabili daca este necesara o evaluare suplimentara.
Explorarile imagistice se pot realiza o data pe an, in cadrul controlului de rutina sau la cererea medicului specialist, daca se observa modificari patologice ale sanului (in urma controlului senologic) si trebuie pus un diagnostic. Principalele metode de explorare imagistica sunt: ecografia mamara, elastografia (sonoelastografia) mamara si mamografia.
Ecografia mamara este cea mai simpla si mai accesibila metoda de explorare imagistica, neinvaziva si nedureroasa, ce permite diferentierea formatiunilor solide de cele chistice si poate ridica suspiciuni asupra tipului de tumora mamara- benigna sau maligna. Ecografia poate fi repetata deoarece nu iradiaza cu raze X, este nedureroasa, este lipsita de nocivitate si poate fi folosita in conditii de maxima siguranta si pentu copii si femei gravide.
De asemenea, ecografia poate fi folosita si pentru ghidarea unei punctii biopsice, intr-o etapa ulterioara a diagnosticului, daca este cazul (punctie ecoghidata).
Elastografia mamara (sonoelastografia) este o noua tehnica ecografica prin care se masoara calitativ si cantitativ elasticitatea tumorilor mamare. Elasticitatea tumorilor canceroase este redusa fata de cea a tumorilor necanceroase, astfel ca metoda poate diferentia, cu o acuratete ce ajunge la 90%, tumorile maligne (canceroase) de tumorile benigne (necanceroase).
Sonoelastografia este o metoda valoroasa de investigare, atat prin faptul ca este aplicabila tumorilor de dimensiuni mici, sub 2 cm (ceea ce implica o diagnosticare precoce a cancerului mamar si respectiv un tratament in stadiu incipient), cat si prin faptul ca micsoreaza semnificativ necesitatea punctiilor mamare.
Sonoelastografia poate fi efectuata anual, in cadrul controlului de rutina, nefiind o metoda dureroasa.
Mamografia este metoda esentiala de depistare precoce a cancerului la san. Aceasta metoda poate evidentia prezenta unor microcalcificari la nivelul sanului, putand repera tumorile mamare, cu ani de zile inainte de aparitia simptomelor.
Examinarea trebuie facuta o data la doi ani, in cazul femeilor care au implinit 40 de ani si anual, pentru femeile care au depasit varsta de 50 de ani.
Din cauza densitatii crescute a tesutului mamar, pana la virsta de 40 de ani, examenul mamografic se poate efectua doar pentru caracterizarea suplimentara a unei leziuni suspecte de cancer, la ecografie sau la examenul clinic.
Mamografia digitala a inlaturat multe din neajunsurile mamografiei clasice (conventionale), printr-o serie de avantaje incontestabile, cum ar fi calitatea superioara a imaginii, reducerea iradierii, capacitatea de postprocesare si arhivare a imaginilor. Acest avantaj este in special in favoarea pacientelor mai tinere (cu sani mai densi), la care procesarea computerizata a imaginii poate aduce informatii diagnostice foarte importante, care la mamografia conventionala nu s-ar fi obtinut decat prin repetarea expunerii cu alti parametri.
Uneori, in urma investigatiilor clinice si/sau imagistice, pot fi descoperite leziuni mamare suspecte (frecvent, un nodul/tumora mamara). In aceste cazuri, singura metoda care poate stabili cu certitudine diagnosticul este biopsia mamara.
Biopsia mamara reprezinta manevra medicala prin care se preleveaza un fragment din tesutul mamar, considerat bolnav sau intreaga leziune mamara, pentru a fi supuse ulterior examenului histopatologic/anatomopatologic (examinarea microscopica a piesei de biopsie de catre medicul anatomopatolog). Numai in acest fel putem diferentia cu certitudine leziunile benigne ale sanului de cele maligne (canceroase), obtinand astfel un diagnostic precis.
Exista mai multe tipuri de biopsie mamara care trebuie adaptate in functie de particularitatea fiecarui caz: punctie aspirativa, punctia-biopsie, biopsia incizionala sau excizionala.
Cea mai frecventa procedura de biopsie mamara, minim invaziva, utilizata in practica medicala este punctia-biopsie mamara. Aceasta procedura presupune extragerea unui mic fragment din tesutul mamar anormal, cu ajutorul unui ac special (trocar), ideal sub ghidaj ecografic. Ea se realizeaza in ambulator (fara internare) si, de regula, sub anestezie generala de scurta durata. Astfel, manevra este nedureroasa si se elimina disconfortul psihic inerent unei asemena proceduri.
In general, exista o teama, o reticenta din partea pacientelor cu privire la biopsia mamara – deseori termenul fiind asociat, in mod automat, dar eronat, cu notiunea de cancer. In realitate, biopsia mamara nu este altceva decat o manevra diagnostica, menita sa diferentieze cu certitudine leziunile benigne de cele maligne.
Exista un „mit” conform caruia biopsia ar determina diseminarea (“imprastiereaâ€) eventualelor celule canceroase. Studiile medicale au aratat ca nu exista un risc in acest sens, ci, dimpotriva, biopsia poate contribui la vindecarea pacientei prin diagnosticarea precoce si prin instituirea rapida a tratamentului adecvat.
Foarte rar, pot aparea rezultate fals-negative. Atunci cand punctia-biopsie este negativa, dar clinic si imagistic se suspecteaza o leziune mamara importanta, este necesara efectuarea unei biopsii excizionale – de regula, o sectorectomie mamara (interventie prin care se indeparteaza in totalitate leziunea impreuna cu zona de tesut sanatos din jur).
Fara un examen histopatologic, nu se poate pune diagnosticul exact si nu se poate incepe tratamentul.
Pe langa examinarea histopatologica, din tesuturile prelevate, se pot face examene imunohistochimice care precizeaza cu si mai mare acuratete diagnosticul bolilor respective.
In cazul in care se diagnosticheaza un cancer de san, tratamentul poate include:
– Terapia medicala – interventia chirurgicala (care se poate realiza prin extirparea intregului san-mastectomie- sau prin extirparea nodulului, cu pastrarea intacta a sanulu), radioterapia, chimioterapie si terapia cu hormoni;
– Imbunatatirea stilului de viata (ex: dieta echilibrata, somn odihnitor, exercitii fizice regulate);
– Terapia psihologica (ajuta pacienta sa depaseasca socul emotional si sa vada lucrurile intr-o maniera mai pozitiva).
Desi cancerul la san este o maladie cu o incidenta in continua crestere, aducand dupa sine o rata crescanda de mortalitate, progresele medicinei au facut ca acesta maladie sa poata fi vindecata, dar numai in conditiile in care a fost depistata de timpuriu, din fazele incipiente ale bolii!!