Joaca serveste multor scopuri. Este o modalitate prin care copiii isi pot dezvolta capacitatile intelectuale, emotionale, sociale, fizicie si morale. De asemenea, pe langa faptul ca este o expresie a libertatii, fiind un lucru pe care iti doresti sa il faci si nu unul pe care il faci din obligatie, ii ajuta pe copii sa lege si sa cultive prietenii.
Din dorinta de a ajuta copilul sa deprinda cat mai multe abilitati pentru a „reusi in viata”, omitem uneori sa-i lasam timp sa se joace. Aceasta realitate impune necesitatea reliefarii beneficiilor pe care le ofera copiilor, jocul.
Jocurile de tip explorare ii ajuta pe cei mici sa acumuleze informatii despre lumea in care traim, iar cele in care interpreteaza diverse roluri (de doctor, tata/mama) ii ajuta sa exerseze rolurile de adult.
De cele mai multe ori, jocurile practicate sunt adaptate lor, ceea ce ii face sa obtina rezultate pozitive, care le dezvolta stima de sine.
O alta capacitate care se dezvolta cu ajutorul jocului este reprezentata de dobandirea abilitatile sociale. Copiii isi exerseaza abilitatile de interactiune, initial, prin intermediul obiectelor neinsufletite (masinute, eroi preferati, animalute de plus), urmand sa le exerseze, mai tarziu, in interactiunea cu ceilalti copii sau cu adultii.
De asemenea, prin joc, copiii pun bazele limbajului, ale creativitatii si ale imaginatiei. Vocabularul se imbogateste, de la un joc la altul; crearea propriilor lumi imaginare, in care totul este posibil, ii ajuta sa transforme obiectele de zi cu zi, in orice personaj din acea lume magica; rolurile interpretate de acestia se pot schimba oricand, oricum.
Sigmund Freud considera joaca copiilor un element important al dezvoltarii lor emotionale. Prin joaca isi pot elibera sentimentele negative, cauzate de un eveniment traumatic si sa le inlocuiasca cu sentimente pozitive. Spre exemplu, atunci cand o fetita pedepseste o papusa, pentru ca mai apoi sa o consoleze, acest joc o poate ajuta sa depaseasca sentimentele negative, cauzate de pedeapsa primita de la un adult. Odata cu schimbarea rolurilor, din cel care primeste exeprienta negativa, in cel care o ofera, fetita transfera sentimentele sale negative unui substitut.
In viata reala, adultii detin controlul asupra celor mai multe aspecte ale vietii copilului, insa, in joc, controlul este detinut de copil. El manipuleaza povestea si personajele, dezvoltandu-si astfel, increderea de sine.
Articol realizat de psih. Ana-Maria Nataletu – Terapeut Sistemic Cuplu-Familie-Copil