Tema angoasei generalizate, a atacului de panica si a fobiei este una care m-a preocupat intrucat intalnirea in ultimii ani a pacientilor cu aceste stari ma face sa cred ca este una frecventa. Tema ca in spatele angoasei sta dorinta sau ca relatia dintre angoasa si dorinta este una foarte sransa si interdependenta este una veche si confirmata mereu. Ea a fost in mare masura ridicata de modul de abordare al legaturii de cuplu si familie care vorbeste despre continuturi care se mentin prin transmitere intra si intergenerationala.
Putem sa analizam starea de panica? Ne putem trata de panica? Este panica un mod de a fi si doar atat? Aceste intrebari sunt dincolo de limitele unei singure abordari. Ele sunt in raspunderea individuala a fiecarei persoane. Faptul ca angoasa este fireasca si explicabila nu presupune, in mod explicit, si tratarea ei. Pentru a vorbi despre o clinica a panicii si a atacului de panica este necesara capacitatea de a fi in relatie, capacitatea de a descoperi dincolo de starea de „boala” pe cea de parte pozitiva, de parte binevenita care vorbeste despre calitati pierdute, despre o energie alocata si care este consumata in suferinta starii.
Daca starea de anxietate, frica, teama este un dusman care trebuie eradicat cu orice pret atunci pacientul poate sa actioneze prin fixarea dusmanului pe un camp de bataie chimica sau fizica. Exista anumite medicamente care pot sa fie solicitate si care asigura un control. Dar aceasta inseamna ca starea de angoasa este una receptata ca fiind straina si care este dominata in permanenta. Vorbim de un razboi interminabil si, implicit, de modul de a actiona permanent asa. Astfel, stabilim ca panica devine un mod de viata la care pacientul nu va renunta niciodata.
Pe de alta parte, experienta clinica arata ca de atacurile de panica intr-un context terapeutic se scapa in cateva luni. Dar tratamentul este finalizat atunci cand starea de cum s-a eliberat functionarea psihologica de anxietate este inteleasa si elaborata. Altfel, ramane o magie aleatorie care se risipeste in scurt timp. Iar daca intram in analiza modului in care atacul de panica a disparut ne situam in planul relatiei terapeutice, a relatiilor cunoscute pacientului, a starii lui de iubire, frica, dorinta in relatie cu un obiect. Mereu aceste stari sunt asociate cu altele. Aceasta transforma un tratament reusit intr-unul de lunga durata.
In cazul atacului de panica si al angoasei precum si al fobiilor am putea spune ca, cu cat un tratament este mai rapid si cu mai bune rezultate ce constau in disparitia atacului de panica, cu atat el prezinta un grad de risc mai ridicat. Daca singurul scop este de a nu mai simti starea de panica, ca si cand ar fi o cutie neagra pe care o arunci la cosul de gunoi, atunci apare o dificultate. Ramane ca decizia de a trata starea de angoasa, de panica sa fie una de durata, una in care pacientul este dispus sa isi modifice abordarea.
Am putea spune cam asa: ca panica, fobia, angoasa vorbeste despre viata pacientului. Spune ca ceva este in dezordine in ea. Ca aceasta dezordine este una inconstienta, una care scapa intelegerii pacientului dar care se confrunta cu consecintele ei. Ca tratamentul starii este necesar sa vizeze intreaga viata, intregul mod de a fi si de a se raporta la lume si viata.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.