Egiptul antic, 4000 i.e.n.: prima mentiune referitoare la produsele cosmetice. Femeile cu o anumita pozitie sociala aplicau pe fata o crema verde, din minereu de cupru, pentru a-si defini trasaturile. Foloseau uleiuri parfumate si ii pictau sprancenele cu o cremă obtinută din seu de oaie si plumb. Se pare c foloseau parfumul pentru a acoperi mirosul machiajului facial.Vechii egipteni foloseau produse cosmetice pe baza de mercur.
Ingredientele cosmeticelor moderne sunt, inca, o surpriza pentru cei care le folosesc: spre exemplu, rujul contine o substanta gelatinoasa obtinuta din solzi de peste. Aceasta, denumita „esenta de perla”, se obtine de la hering, fiind unul dintre multele produse derivate obtinute din pesti. Culoarea roaie a rujului este, de fapt, data de carmin, rezultat din zdrobirea carapacelor unor anumite insecte. Produse cosmetice de uz extern folosite la modificarea sau îmbunatatirea infatisarii pielii, parului, unghiilor, buzelor si a ochilor.
Vopseaua de corp, utilizata ca ornament sau in cazul procesiunilor religioase, era des folosita de catre popoarele primitive. Uleiul, balsamul, pudra si vopseaua de par erau folosite si ele. Multe dintre aceste produse isi au originea in Asia, dar sunt consemnate pentru prima oara in Egipt.
Mormintele antice contineau vase cu produse cosmetice (vase kohl) si aplicatoare (linguri cosmetice). Egiptenii foloseau kohlul pentru innegrirea ochilor; pe fata isi dadeau cu vopsea de plante, iar unghiile erau vopsite cu henna. Orient, 1500 i.e.n.: in China si Japonia, faina de orez dadea culoare alba fetei. Genele si sprancenele erau smulse, dintii erau vopsiti in negru sau auriu, iar henna colora fata şi parul. Cu alte cuvinte, adolescentii de atunci aratau exact ca cei din ziua de azi.
Grecia, 1000 i.e.n.: daca faceai parte din clasa superioara, probabil ca purtai peruca, pentru a ascunde faptul ca nu prea foloseai baia. Lucru valabil, de altfel, atat pentru femei, cat si pentru barbati. Si aici era la moda vopsirea fetei cu creta alba sau faina de plumb (cu toate acestea, nu exista mentiuni privind eventuale intoxicari cu plumb).
Daca doamnele voiau ceva mai multa culoare, alegeau cleiul de ocru si crema de fier pe post de ruj. Isi vopseau palmele cu henna rosie, pentru a parea mai tinere. Aceste practici coincid, deloc surprinzator, cu descoperirea si perfectarea sapunului. Foloseau creioane din carbune şi batoane de vopsea rosie.
Roma, 100 e.n.: Platus scria: „O femeie fara culoare este ca mancarea fara sare”. Desi o civilizatie inaintată, romanii isi dadeau cu unt pe obraji si isi faceau unghiile cu sange de oaie si le lustruiau cu seu de la acelasi animal. Contributia lor speciala a fost moda bailor in namol, suplimentate cu excremente de crocodil, cu efecte nestiute inca.
Barbatii se vopseau blond, pentru a parea mai tineri. Vopselele de par erau insa atat de caustice, incat duceau la chelire completa. Si romanii aveau sclavi speciali pentru aplicarea machiajelor. Produsele de frumusete au atins apogeul in perioada Imperiului Roman – carbunele pentru fata si fondul de ten denumit „fucus” – cand doamnele deja aveau sclavi special pregatiti pentru aplicarea diverselor machiaje.
Evul Mediu: Multe dintre cosmeticele amintite mai sus au trecut si de perioada medievala, cruciatii aducand din Orient uleiuri si parfumuri. In timpul Renasterii, cosmeticele pe baza de plumb erau folosite in mod exagerat. Secolul XIV: cosmeticele erau vazute ca un adevarat pericol pentru sanatate, fiind considerate vinovate pentru blocarea circulatiei sangvine. In Anglia elisabethana, parul rosu era la moda. Femeile cu pozitie sociala inaltă isi dadeau cu albus de ou pe fata, in timpul zilei, iar noaptea dormeau cu cotlete de vitel pe ochi, pentru a intineri tenul. Un dramaturg al epocii chiar a scris: O femeie frumoasa este ca o… delicatesa.
Secolele XV-XVI: in Europa, cosmeticele erau folosite numai de catre aristocrati. Italia si Franta au devenit centrele industriei cosmetice. Franta a perfectionat arta parfumeriei, dar a condus si la crearea unei arme mortale: dacă inlocuiai plumbul cu arsenic in pudra de fata, cel care o folosea murea in scurt timp.
Secolele XVII-XVIII: cosmeticele sunt folosite pe scara larga, exceptie facand doar clasa foarte saraca, fardul si rujul rosu erau folosite ca simbol al tineretii, averii si bunastarii. Cartile si retetele privind prepararea si aplicarea cosmeticelor erau la mare cautare. Acesta este momentul cand apar cosmeticienii profesionisti, iar retetele luxoase de cosmetica includeau si bai in vin sau lapte. Dupa ce a cunoscut un avant extraordinar in anul 1760, folosirea produselor de frumusete a incetat brusc in perioada Revolutiei Franceze.
Secolul XIX: din nou, Franta. Acolo se dezvolta procesele chimice de inlocuire a aromelor obtinute prin metode naturale cu. produse de frumusete bazate pe cercetarea stiintifica. Oxidul de zinc incepe sa fie folosit in pudra faciala, inlocuind in mare parte mortalele mixturi de plumb si cupru, utilizate anterior. Alte substante otravitoare sunt inca folosite in machiajul ochilor (sulfit de plumb si antimoniu), conturul de buze (sulfit de mercur) si sclipiciul de ochi. Este important sa arati bine! Produsele cosmetice si de machiaj sunt menite sa imbunatateasca frumusetea corpului, fiind folosite in plus fata de simpla igiena zilnica. Utilizarea cosmeticelor este foarte raspandita printre femei, mai ales in tarile vestice.
Din acest moment, industria cosmetica s-a dezvoltat continuu, aparand noi produse, cu intrebuintari tot mai variate. In Statele Unite ale Americii, cosmeticele comercializate sunt supuse legilor privind siguranta si calitatea produselor alimentare. Regina Victoria a proclamat folosirea machiajului ca obicei „indecent”. Machiajul era considerat vulgar si destinat in special actorilor şi prostituatelor.
La inceputul secolului XXI, industria cosmetica este condusa de corporatii multinationale si aduce profituri de miliarde de dolari. In timpul primului razboi mondial, produsele cosmetice erau deja folosite in mod curent in tarile occidentale (desi in Germania nazista erau interzise). In Japonia, gheisele foloseau ruj fabricat din petale de floarea soarelui, zdrobite, pentru accentuarea buzelor, a sprancenelor si a conturului ochilor. Batoane de ceară bintsuke, o versiune mai moale de ceara de par, folosita de catre luptatorii de sumo, erau pe post de fond de ten. Fata si ceafa si le colorau cu crema si pudra alba; rosul accentua ochii si nasul. In momentul in care gheisele absolveau cursurile speciale si isi obtineau independenta, in cadrul ceremonialului oficial isi vopseau dintii cu negru.
Cosmeticele moderne urmaresc mentinerea aspectul tineresc si, intr-o oarecare masura, incitant al tenului. Cosmeticele au, in prezent, forme multiple, de la ruj si luciu de buze (utilizate pentru colorarea buzelor, cu rol in stimularea sexuala); fond de ten, pudra si fard de obraz (folosite la colorarea fetei, prin jocuri de lumini si umbre, care ascund micile defecte, creand senzatia de prospetime); rimel (care ajuta la accentuarea genelor si a conturului ochilor, dimensiunea ochilor adaugand prospetime fetei) si tusul de ochi si fardul de pleoape (pentru ochi); pana la oja de unghii (pentru decorarea degetelor de la maini si picioare).
Acum, cand spunem toate acestea, constatam ca industria cosmeticelor este dominata de un numar redus de companii multinationale, toate avandu-si inceputurile in primele decade ale secolului trecut.
Cosmeticele trec deja limita dintre simpla retusare a aspectului fizic, ajungand la schimbarea ridicala a infatisarii, cum este cazul machiajului teatral, folosit de catre actori pentru a intra in pielea personajelor pe care le interpreteaza. Cu ajutorul machiajului se obtin foarte multe efecte speciale, mai ales daca luam in calcul rolurile in care actorul este complet desfigurat prin folosirea efectelor de machiaj. Cosmeticele sunt folosite si in tratamentele medicale, cu ajutorul lor depistandu-se si combatandu-se unele afectiuni.
Anul 1920 in America: cosmeticele si aromele sunt fabricate si incep sa fie cumparate. Acum este momentul ca femeile sa renunte la imaginea victoriana si sa se aranjeze si sa foloseasca cosmetice. Oamenii sunt interesati si producerea de cosmetice a fost asigurata si s-au dezvoltat magazinele cu raioane / lanturile de magazine.
1927: Metodele chimice pentru ondularea parului, mult mai scumpe, au fost inventate pentru femeile care doreau sa-si aranjeze parul cat mai natural.
1930: Staruri de cinema ca Mary Pickford, Theda Bara si Jean Harlow au inceput sa influenteze stilul si sa foloseasca machiajul. In sfarsit, look-ul alb a fost inlocuit cu cel bronzat.
In 1935: La Hollywood se introduce machiajul tip „clatita”, pentru ca fetele actorilor (si, mai ales, actritelor!) sa arate bine in filme.
1950: incepe era moderna a cosmeticelor de afaceri. Pudra de fata si machiajul, uleiurile si aromele sunt in continuare produse, fiind esentiale pentru cele noi. Sponsorii filmelor de lung metraj de la Radio transmit reclamele Televiziunii.
1960: In industria parfumurilor, asta este o perioada a schimbarilor, dar nu neaparat una buna. Buzele purpurii si machiajul egiptean al ochilor se intorc, fluturii fiind pictati pe diferite parti ale corpului. Sa nu uitam de genele false. Machiajul „mancare” a revenit botanic, ingredientele vegetale (morcov) sunt combinate pentru a crea intoarcerea la infatisarea naturala, miros si atitudine.
1970: Anumite ingrediente nu mai sunt folosite in cosmetice pentru a proteja specile pe cale de disparitie, iar alte specii sunt folosite in prezent in laboratoare pe cobai. Aceasta era care priveste mediul dezvaluie inceputul unor numeroase miscari ecologiste care cer industriei cosmeticelor raspunsuri la intrebari precum „Ce faceti cu acesti bieti catelusi si iepurasi inocenti, pentru a imbunatati aceste cosmetice?”.
1980-prezent: Solutia este varietatea noului look, cosmeticele si restul machiajelor sa ajute impreuna la formarea unei uriase industrii cu vanzari de peste 20 de miliarde de dolari anual. Suntem constienti ca suntem influentati de reclamele tiparite sau de cele de la televizor. Acum ne folosim de Internet. Este ceva normal sa cumperi flori dintr-o florarie, o carte dintr-o librarie, un calculator dintr-un magazin de calculatoare. La ora actuala, nu ne mai facem griji in privinta noilor stiri despre cumparaturile personale, caci pentru asta exista Internetul.
Magazinul general sau cel cu raioane, incepand cu prima jumatate a anului 1950, este capabil sa tina cele mai fierbinti produse si marci ale momentului, si sa aiba inventarul „trecutului” în cazul in care produsele „fug” deodată de pe rafturi. Acolo exista mai multe produse, mai multe marci, mai multă reclama, venituri mai mari si o mai ridicata cerere pentru produsele din magazine, Televiziune si Internet. Numele jocului este acum „e-tailing”.
Consumatorul poate cumpara virtual orice produs, culoare, numar, marca; produsul este expediat, de regula, in 24 de ore. Deseori, asta reprezinta mai putin timp pierdut decat o „calatorie” prin mall. Factorul convenient al intelegerii tale cu e-tailer inseamna mult. Doar iti selectezi produsul si termini cu alergatul prin magazine, dupa produsul dorit.
Acest lucru va propune si Ardes Cosmetici, prin magazinul sau virtual (www.ardes.ro), din care puteti cumpara sute de produse, in conditii speciale.