Please select a featured image for your post
Va spuneam eu ca daca povestile cu pirati ne fascineaza pe toti si romul este cunoscut ca bautura lor de suflet, e normal sa va intereseze cate ceva si despre istoria acestei bauturi atat de apreciata in special in secolele XVII – XVIII.
Desi v-am povestit cu entuziasm despre cat de apreciat era romul in coloniile Noii Anglii, despre cum a ajutat la dezvoltarea economica a acestora dar si la buna dispozitie a colonistilor, sa nu uitam si faptul ca romul a avut si o parte intunecata si nu a facut chiar viata tuturor una euforica. De ce spun asta? Pentru ca istoria romului este una care implica cruzime de nedescris si suferinta fara margini. Sa nu uitam ca datorita acestei industrii de distilarea a romului care inflorea in Caraibe, au fost condamnati la munca ingrozitoare mii de africani condamnati la scalvie in Noile Americi.
data cu descoperirea romului si inceperea importului de melasa in colonii pentru distilarea bauturii atat de apreciate, s-a creat un cerc vicios: insulele din Caraibe trimitau melasa Noii Anglii, aceasta distila melasa si producea romul, pe care il trimitea in Africa, pe post de moneda de schimb pentru a cumpara sclavi, care erau trimisi in Noua Anglie pentru a lucra pe plantatiile de trestie de zahar si a produce pretioasa melasa. Este dureros sa afirmam ca sufletele erau cumparate pe niste butoaie de rom, dar acesta este adevarul istoric, din pacate.
Incetul cu incetul, intre coloniile Americane – Noua Anglie si Anglia mama, a inceput sa creasca tensiunea generata de faptul ca productia de rom imbogatea treptat coloniile, iar Anglia isi dorea partea ei din profitul obtinut de acestea. In plus, datorita faptului ca melasa fabricata in colonii era utilizata in marea ei majoritate pentru fabricarea zaharului, Noua Anglie era nevoita sa cumpere melasa obtinuta in plantatiile franceze, pentru distilarea romului. Ori, stim cu totii, intre Anglia si Franta acelor timpuri, nu era chiar o relatie amicala. Ca raspuns la aceasta situatie tensionata, Anglia a stabilit in 1733 o taxa pentru melasa importata de la francezi, insa acest decret a fost ignorat de majoritatea coloniilor, care au continuat sa importe melasa franceza si sa fabrice rom.
Desi legea a fost ignorata, a creat conflicte intre Anglia si colonii legate de nivelul taxelor, iar aceste conflicte acumulate, au dus la marea revolta a coloniilor. John Adams afirma ca „melasa si productia de rom au avut o contributie esentiala la independenta Americii”. Deci, am avut sau nu dreptate ca romul a jucat un important rol in istorie?
Pana una alta, pana ajungem la partea a III-a a articolului, ce-ar fi sa ne delectam cu o reteta de mojito pe baza de rom: o jumatate de lingura de zahar brun, sucul de la o jumatate de lamaie verde, un fir de menta proaspata pisata, o jumatate de pahar de gheata pisata, 50 ml de rom, 100 ml de apa minerala. Se amesteca intr-un pahar inalt zaharul si sucul de lamaie, se adauga menta pisata, se umple paharul cu gheata pisata si se toarna romul. Se umple pahatul pana sus cu apa minerala si se garniseste cu menta proaspata.
