
Brazii din comert prezinta, in principal, cateva etichete: brad import Olanda, Brad import Danemarca sau, ceea ce se vede si fara eticheta, brad argintiu. Acolo unde scrie doar brad sau doar pretul, pomul provine dintr-o pepiniera autohtona.
Bradul romanesc e mai ieftin decat ceilalti si, desi are crengi mai putine fata de ei, mirosul lui e mai viguros. Pentru ca bradul sa reziste mai mult fara sa se scuture, iar mirosul sau sa persiste, e bine sa-l tinem ingropat intr-un ghiveci. Vorbim, deocamdata, de brazii taiati, cei fara radacina. Incaperea o vom aerisi zilnic, iar cetina pomului o vom stropi o data la doua-trei zile cu apa, cu pulverizatorul pe care-l folosim la calcatul rufelor.
Brazii danezi sunt rezistenti, au ramurile dese, sunt inalti si au tulpina foarte groasa, in special la baza. Ne trebuie un suport de pom croit special pentru ei, cele concepute candva pentru brazii nostri sunt de mult depasite. Sunt potriviti pentru incaperile inalte, si ei fiind inalti. Brazii adusi din Olanda sunt la fel de desi precum vecinii lor nitelus mai din nord. Avantajul lor e ca se prezinta la tot felul de inaltimi. Fata de brazii romanesti, cei olandezi si danezi sunt: mai aspectuosi, mai scumpi, mai rezistenti, mai putin mirositori. Cantariti avantajele si dezavantajele!
Bradul argintiu rezista la conditii care nu le prea priesc fratilor sai, cum ar fi caldura. El e copacul credincios ce frunza nu si-o pierde vreme de mai multi ani, daca-l cumparam cu radacina cu tot, in ghiveci, si stim sa-i purtam de grija. Desigur, nu doar brazii argintii se vand in ghivece. Vom cauta sa respectam niste reguli prin care sa pastram brazii pentru mai multe Craciunuri, astfel ca banii de pom reportati an de an sa ajunga in beneficiul Mosului.
Intai si-ntai, evitati sa supuneti bradul sa suporte diferente mari de temperatura. Dupa ce l-ati cumparat, nu-l bagati direct in casa, la caldura, ci tineti-l cateva zile intr-un balcon inchis, o magazie, o camera neincalzita. Cand vine Ajunul si-l impodobiti, puneti-l cat mai departe de calorifer sau ce sursa de caldura aveti. Oricum, incaperea in care sta bradul trebuie aerisita zilnic.
Bradul trebuie obligatoriu udat; la munte, in arealul sau normal, ploua des, iarna persista zapada. Un brad de inaltimea unui om are nevoie cam de un litru de apa la doua zile. Ghiveciul va fi gaurit in fund si asezat intr-o tava unde sa se scurga surplusul de apa. De asemenea, pe ramurile lui vom pulveriza apa. Cat il vedem noi de verde si de inradacinat in sol, bradul nu trebuie sa-l pastram toata luna ianuarie in casa. Zece zile, cel mult doua saptamani sa stea. Cand il scoatem, avem grija ca iarasi sa nu-l lasam direct in gerul de afara.
Bradutul putem sa-l tinem in ghiveci sau sa-l plantam in pamant. Ghiveciul in care l-am cumparat nu e bun, sigur e prea mic. Ii vom lua unul in care sa se simta-n largul lui, vom pune ingrasamant si vom uda pomisorul zilnic. Daca-l pastram intr-un balcon aflat in bataia soarelui, trebuie sa facem cumva sa-l protejam de razele solare. Daca balconul e inchis, vom lasa cat de mult posibil sa circule aerul prin el.
Putem planta bradul direct in sol, fara ghiveci, sa stea pana la urmatorul Craciun. Chiar si daca stam la bloc si nu-i deranjeaza estetic pe vecini, ii gasim un loc, dar nu alandala: langa zidul dinspre nord al blocului si intovarasindu-l cu alti pomi; bradului ii place in paduri sau padurici, altfel creste scalambaiat. In luna martie il plantam.
Primii dusmani ai bradului la ghiveci sunt caloriferul si soba. Versurile acelea adresate braduletului bradut dragut, „Haide, hai in casa mea/ Unde-i cald si bine“, le vom ignora.