Cati dintre noi, nu se simt singuri? Cati nu spun: „ Da am o familie frumoasa, parinti minunati care insa stau departare de Bucuresti. Ne vedem de cateva ori pe an. Copiii i-am crescut singura si am uitat ca uneori era nevoie de timp si pentru mine si sotul meu, sa ne odihnim, sa ne regasim.” Realitatea este ca suntem mai tot timpul singuri. Noroc cu telefonul ca putem vorbi atat de usor. Insa sentimentul de apropiere fizica nu poate fi inlocuit asa.
Am un frate si cativa prieteni in Bucuresti, cu care ma vad la fel de rar ca si cu parintii. De ce? Pentru ca sunt cu totii foarte ocupati. Muncim, alergam, eventual ne vedem mai des cu cei fata de care avem obligatii, decat cu cei pe care ii iubim… Noroc ca avem Facebook sa punem poze, doar asa mai aflam unii de altii. Doar asa mai stii ce mai face fosta colega, prietena de o viata …
Am ajuns ca relatiile apropiate sa se rezume strict la familia apropiata. Sotul, copiii si papagalul. Este trist ca nu ne facem timp pentru relatii autentice, nu ne pastram prietenii, nu le pretuim prezenta …
Pana la urma, care sunt cele mai importante lucruri din viata noastra?
Avem sentimentul ca nu suntem suficient de buni, asa ca mai muncim putin, mai alergem 2 km pe banda, la sala de sport cu muzica data tare in casti, mergem la terapeut si la nutritionist. Toate ca sa ajungem la cea mai buna versiune a noastra. Si noapte ne uitam singuri la filme in care oamenii au relatii autentice.Si dimineata, obositi si singuri, o luam de la capat.