fbpx

Varsta optima pentru un adevar dureros: adoptia

Noua lege a adoptiilor a adus, pe langa o procedura simplificata, si o reglementare cel putin ciudata: parintele este obligat sa prezinte, gradual, copilului adoptat adevarul asupra originii sale.

Pe scurt, avantajele noii legi: perioada de timp in care un copil este declarat adoptabil a fost scurtata la 30 de zile de la abandon in cazul copiilor ai caror parinti nu au fost identificati. Procedura era mult mai greoaie, iar dificultatile se insiruiau intr-un cerc vicios, fara iesire: parintii isi doresc copii cat mai mici, iar copiii cresteau in centre pana cand sa fie declarati adoptabili, dar depasind astfel varsta care-i interesa pe cei care doreau sa adopte. Exista cazuri de cupluri care sunt de 5 ani pe liste de asteptare, trebuid sa innoiasca periodic dosarul, documentele si analizele solicitate intrucat acestea au o valabilitate limitata, iar cand vedem orfelinatele pline, devine si mai greu explicabila o astfel de situatie. 40 000 de copii abandonati numara in prezent tara noastra. La fiecare 6 ore, un copil este parasit intr-o maternitate. Cifrele sunt triste.

Daca va intrebati de ce dureaza atat de mult, trebuie sa stiti ca legea veche presupunea ca asistentii sociali sa incerce integrarea copilului natural in familia naturala. Concret, trebuia sa se purceada la identificarea rudelor, pana la cele de gradul 4, si chestionarea lor. Un copil abandonat ajungea sa depinda de parerea a 50 de persoane. Abia dupa ce rudele declarau in scris ca nu doresc reintegrarea copilului, putea fi adoptat. Cunosc personal cazul unei doamne care a trebuit sa renunte la adoptarea unei fetite de 6 ani din cauza ca rudele aveau inca drepturi legale asupra ei desi o abandonasera intr-un centru de plasament. Oare cate astfel de infrangeri numara sistemul la nivel national? De asemenea, conform vechii legi, era nevoie de trei hotarari judecatoresti.

Citeste si:  Manuale de religie. Soc si groaza cum tabloidele n-au visat

O alta intrebare legitima care se pune este cea a fondurilor pe care o asa birocratie le consuma. Studiile arata ca, in cazurile in care mama a fost sprijinita de un centru maternal, unde a putut locui impreuna cu copilul, 80 la suta dintre femei si-au pastrat copiii langa ele. Inca o data se confirma faptul ca suntem saraci, da, dar mai ales prost si ineficient guvernati.

Revenind la reglementarea cu privire la varsta la care copilul trebuie informat, exista multe controverse. La prima vedere, pare o imixtiune in viata personala desi argumentul invocat este cel al dreptului persoanei de a-si cunoaste trecutul si originile biologice si de a beneficia de sprijin in demersul de contactare a rudelor si parintilor naturali daca doreste acest lucru. Tot legea promite ajutor specializat din partea angajatilor specialisti din cadrul compartimentului de adoptii si postadoptii al directiei. Cu alte cuvinte, parintii nu vor fi singuri in aceasta grea incercare, ci, teoretic, vor fi asistati si vor beneficia de consiliere.

Am ascultat ambele tabere si mi-e greu sa afirm cu tarie care dintre variante ar fi preferabila. De asemenea, mi-e greu sa-mi imaginez cum s-ar desfasura un eventual control din partea legiuitorilor. Doar nu vin sa chestioneze copilul.

La ce varsta e mai usor sa treci peste o trauma? La ce varsta accepti mai usor faptul ca esti diferit intr-un anumit sens? Unii ar spune ca sigur nu la varsta adolescentei. Cand hormonii combinati cu un anumit tip de atitudine de revolta indreptata impotriva lumii intregi, inclusiv a familiei, te pot face sa intorci acest adevar impotriva parintilor adoptivi si te pot face sa le contesti mai usor autoritatea. Altii ar spune ca varsta frageda si incapacitatea de a digera problema in toate aspectele ei fac sa fie total nerecomandabila o asemenea marturisire la 4 ani, cum sfatuiesc unii specialisti.

Citeste si:  Cum ii spui ca l-ai inselat?

Exista si o alta temere: ca cel adoptat sa nu afle de la terte persoane cum s-a intamplat in atatea cazuri. Oricum ar fi, e mai bine sa stie cum stau lucrurile de la propriii parinti decat de la copiii din fata blocului sau de la vreun vecin “binevoitor”. Atunci, senzatia de tradare, de revolta ca i s-a ascuns un lucru atat de important, cunoscut de toti, mai putin de el, de excludere pana la urma, ar fi mult amplificata si reactiile mai greu de prevazut si de controlat.

Ce e cert e ca parintii si copiii au o chestiune delicata de infruntat. Si nu stiu daca era cazul sa intervina aici mana lunga si nediscriminatorie a legii.

5 Comentarii
  1. Oau, ma bucur nespus ca s-a schimbat legea.
    Stiu 2 copilasi, frate si sora, care desi ajunsesera la 5, respectiv 7 ani, inca mai primeau cereri de infiere pentru amandoi (familiile adoprive nu doreau sa ii desparta, slava cerului).
    Dar pentru ca mama lor trecea O DATA PE AN, pe la orfelinat, acestia nu erau \”Adoptabili\”.
    Ma bucur nespus de mult!

  2. Legea adoptiilor intr-adevar trebuia revizuita. Exista riscuri atat pentru parinti, cat si pentru copil. Este bine ca procedurile s-au simplificat, insa trebuie facuta o verificare amanuntita in ceea ce-i priveste pe parinti, insa nu de lunga durata (desigur daca ar functiona sistemul mai eficient). Trebuie verificati in special strainii care vor sa dopte deoarece au fost cazuri cand copiii au fost adoptati de cupluri homosexuale, acest lucru afectand grav copiul, psihic vorbind ca sa nu mai extind si alta latura. Insa si parintii trebuie sa fie atenti si daca s-ar putea sa stie din ce familie se trage copilul deoarece sunt copii cu predispozitii genetice mai grave proveniti din medii nefaste, familii cu probleme. Insa simplificarea procedurilor este buna in sine.

  3. Am vazut copii traumatizati din cauza ca unele familii ii iau si pe urma se razgandesc in privinta lor. Altii ii iau si profita de pe urma lor pentru munca, cred ca trebuie facute cercetari eficiente. Copilul sa fie luat de familia respectiva o perioada nu f lunga de timp si cineva sa supravegheze integrarea acestuia si pe urma sa se dea acordul spre adoptie. Si mai cred ca fratii ar fi bine sa fie luati impreuna.

  4. Presupun ca atunci cand mentionezi adoptia unor copii de catre cupluri gay, te referi la alte tari, nu? In Romania nu s-a pomenit asa ceva si nu cred ca vom vedea asta prea curand.

    Cercetari se fac. Teoretic. Altfel, coruptia este prezenta si in acest domeniu, ca si in altele. Oameni care ar intruni toate conditiile stau pe liste ani de zile, iar altii \”rezolva\” mult mai repede.

  5. draga carmen, copiii adoptati de cupluri gay sunt la fel de bine ingrijiti si respectati si in cuplurile gay care le adopta. exista o gramada de studii in privinta asta. daca tu ai o problema personala cu asta, e dreptul tau, dar nu mai prezenta lucrurile ca si cand tu detii ,,varianta oficiala,,. te poti documenta,dar stim dinainte ca n-o s-o faci pentru ca ai convingerile dumitale bine zidite.
    da, e bine ca s-a usurat procesul administrativ. din punctul meu de vedere, cred ca ar trebui sa se deschida adoptia si femeilor singure… de ce o femeie implinita financiar si emotional nu poate adopta? doar pentru ca nu are un partener? cred ca o femeie singura poate oferi multa dragoste unui copil. nu e corect ca doar cuplurile (heterosexuale) sa poata adopta.

Lasă un răspuns la Carmen Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.