Hei, ce se intampla? Ce-i cu reactiile astea atat de ciudate la barbati, cand femeile incearca pur si simplu sa fie prietenoase? Chiar vreau sa inteleg. Sunt aroganti, n-au nici o idee despre ce se intampla sau pur si simplu duc fidelitatea la extrema? Hai sa exploram posibilitatile si chiar as aprecia un raspuns din partea voastra.
1. Sunt barbatii atat de aroganti incat cred, doar pentru simplul motiv ca o femeie incearca sa intre in conversatie cu ei, ca in mod sigur acea femeie ii doreste? Cred ca sunt darul lui Dumnezeu lasat pe pamant pentru femei si ca nu exista nici o alta posibilitate pentru care acea femeie ar intra in conversatie cu ei?
Am prieteni barbati de la varsta de 5 ani. Pentru mine un prieten este un prieten. Asa ca mi se pare foarte natural sa port conversatii cu ei. Va rog sa nu concluzionati ca trimit cine stie ce „semnale speciale”, limbajul corpului sau mai stiu eu ce alte bazaconii. Chiar nu e cazul. Si daca concluzionati asa ceva, inseamna ca faceti parte din barbatii aroganti.
2. Nu au nici o idee despre ce se intampla? Chiar nu inteleg astfel de femei sau… femeile in general? In cazul acesta, hai sa punctam niste lucruri: femeile (in general) tind sa fie niste persoane foarte iubitoare, carora le pasa de cei din jur si care incearca sa aiba grija de ei. Asa am fost crescute majoritatea. Nu orice lucru are legatura cu sexul. Da, ne place sa vorbim, asa ca cel mai probabil atunci cand intram in conversatie cu voi, chiar vrem sa vorbim cu cineva. Si nu, majoritatea femeilor nu sunt disperate sa aiba orice barbat. Daca credeti asta, atunci ati vazut prea multe filme. In mare parte ,suntem fericite, prietenoase, deschise si ne place sa purtam discutii cu alti oameni indiferent de varsta sau sex.
3. Isi demonstreaza fidelitatea? Sunt speriati ca daca nu vor clarifica situatia in privinta statului lor de „barbati luati” de la inceputul conversatiei, femeia care incearca sa comunice cu ei s-ar putea sa isi faca o idee gresita? Sau sunt niste barbati atat de devotati, credinciosi, loiali incat reactia lor este doar una de protejare a relatiei in care sunt implicati? Daca e asa, ma bucur pentru ei. Dar nu pot sa ma abtin de la o alta intrebare: daca sunt atat de speriati incat simt nevoia sa mentioneze prietena sau sotia lor in primele minute ale conversatiei (chiar daca se potriveste ca nuca in perete), atunci inseamna oare ca le e frica sa nu fie tentati?
Toate aceastea sunt intrebari care imi rasar in cap de fiecare data cand port o conversatie cu un barbat. Bineinteles ca, indiferent de raspunsuri, voi continua sa ma comport la fel de natural cu ei pentru ca, desi am fost uneori ranita de unii dintre ei, inca mai cred ca barbatii sunt minunati. Ca pana la urma urmei sunt oameni si ii voi trata ca atare.
Ei da, asa suntem noi, cum vedem ca ne priveste o femeie ne si imaginam cum ne violeaza. Din fericire, noi tinem la demnitatea noastra si nu ne lasam asa repede.
Serios vorbind, nu stiu… e posibil sa fie asa cum zici tu. Stii cum e lumea, daca te vad ca vorbesti cu o femeie, gata e sfarsitul lumii esti un adulterin, asa-s barbatii niste fustangii toti, bla bla si imediat ajunge zvonul la prietena/sotie. Probabil ca de aia sunt asa unii barbati.
Trebuie sa fii cam idiotel ca sa gandesti asa. Si nu merge nici scuza cu gura lumii, ca-mi face scandal nevasta si asa mi departe. Daca se intampla asa, atunci si el si nevasta-sa sunt doi penibili si artrebui sa traiasca in munti.
Poate sa mandresc atat de tare cu faptul ca sunt luati incat vor sa afle toata lumea 🙂
se prea poate ca acest tip de barbat sa fi intalnit si foarte multe femeiuste care sa le fi pus pe tava de la inceput ca nu vor sex, speriate de bombe de la prima replica sau de la prima privire pe care le-o arunca el/ei. plus ca factorul dresaj prin gelozie feminina are efecte devastatoare :). la naiba, nu totul este vina lor, da?