Radeti voi, dar nu e rasul vostru. E rasul Antenelor, cu cei doi dinti imprumutati de la Mondialu’

N-am ras niciodata cand i-am vazut pe piticul porno, pe Nikita, pe Bianca Dragusanu, pe Tolea Ciumac, pe toti membrii bizarelor galerii pe care televiziunile i-au facut vedete. Am avut mereu mai degraba un sentiment de jena, de pudoare. Impulsul natural a fost sa intorc capul si sa ma uit in alta directie. Simteam ca e ca si cum as rade de o persoana cu dizabilitati, de o persoana cu un grav retard si simteam ca cineva ar trebui sa alerteze vreo protectie. Nu a copilului, caci sunt majori, dar ceva pe acolo. Nu se face, pur si simplu, sa razi de ei – imi spuneam taraneste. De doua zile, in galeria bizareriilor televiziunilor a mai intrat un membru: Nelson Mondialu’. Nu as fi aflat de el daca numele nu i-ar fi aparut, in mod bizar, lipit de cel al lui… Joe Biden, vicepresedintele american aflat in vizita la Bucuresti. Mi s-a parut de-a dreptul suprarealista alaturarea. In ce lume fantastica ar ajunge Mondialu si Biden in aceeasi propozitie? Cat de absurda trebuie sa fie alcatuirea universului care permite asa ceva si nu se autodizolva dupa aceea?

Glumele au curs in valuri, in toate mediile. Mondialu’, un personaj caricatural, care-si arata demonstrativ in fata camerelor continutul frigiderului (apropo, la cat vanat consuma, zici ca traverseaza perioada de glaciatiune) si etichetele de pe sticlele de vin, a ajuns, ca-n filme, sa fie naivul care, din grandomanie (purta la el un sceptru care invelea, delicat, o sabie), e perceput ca amenintare la siguranta unuia dintre cei mai puternici oameni ai planetei si, ca atare, e arestat.

Apoi, e plimbat, evident, prin studiouri tv, invitat si pus sa povesteasca din nou si din nou. Cum s-a nimerit el la Marriott, chiar cand era Biden acolo, cum l-au ridicat aia, cu cine era, ce dosare li s-au intocmit etc. Bolovanul se rostogoleste si inhatarea Mondialului ajunge subiect de stire in prime time.
Pare o comedie, nu? Cam ca nea Marin vanat de niste mafioti, cand el era un pasnic oltean, consumator de praz si mare temator de Veta.

Numai ca nu e. E doar o regie. O (alta) facatura marca Antene. Cel putin conform unui articol de pe paginademedia.ro. Una intr-un lung sir de scandaluri inventate (va mai amintiti de Mirela bugetara?), simulate, care tin multimile cu ochii lipiti de televizor. Ocupate, supte. Prea letargice ca sa se mai preocupe de ceea ce conteaza.

Instantaneu imi vine in minte figura lui Dan Diaconescu plesnind de mandrie intr-o emisiune, de obicei, mustind a demagogie si nationalism ieftin, a lui Rares Bogdan. Le reamintea, in contextul alegerilor parlamentare, celor prezenti la „dezbatere”, vanturand un halucinant procent pe care PPDD ar urma sa-l obtina in urma scrutinului din 25 mai, cum n-a fost crezut nici cand a promis otv-izarea Romaniei si, iata!, a indeplinit-o. Era realmente mandru de el. Scapara satisfactie prin toti porii. M-am speriat si am inchis televizorul.

Dan Diaconescu n-a mintit si n-a exagerat. Dupa el, au venit pleiade de dani mai mici, dar mai daunatori. Daca-n cazul celui original, intentiile ii erau destul de transparente, la ceilalti a fost mai dificil. Adevarul a fost impletit cu minciuna, inventia a fost adusa la gradul de verosimil necesar, iar otv-izarea a continuat sa sape in straturile de profunzime. Televiziunile pretins respectabile nu si-au mai trimis carele si reporterii ca sa sape dupa cadavre la margini de comuna, ci au adus in platouri cadavrele vorbitoare. Am fost dresati, marginalul ne-a fost prezentat ca norma, invectiva si plasmuirea drept adevaruri si meniul ni s-a schimbat pe nesimtite. Ni se servesc laturi si credem ca e caviar. Pentru ca asa spun ei, cei de la tv, in costumele lor scumpe, in poantele lor amuzante, dintre sanii gonflati ai asistentelor. Iar aici nu ma refer doar la emisiunile asa-zis mondene sau de divertisment. Ci la toate. Cleiul s-a intins, e uniformizat.

Nelson Mondialu’ nu e elementul strain, alogen. El se integreaza perfect in familia care l-a nascut si l-a expulzat in lume ca sa ne faca mai prosti, mai abrutizati, mai urati decat eram deja. Dar, vai!, mai hahaitori ca niciodata!

Din nou, mi s-a facut frica.