Pe 9 martie, cand de-abia vom putea rasufla de sub mormanele de flori si de dulcegarii, dupa ce ne vom fi asumat pe deplin conditia feminina, mai de voie, mai fara voie, va propun sa ne dezbaram de ea pentru o seara. Si nu oricum, ci in compania selecta, haotica si total nebuneasca a celor de la Gogol Bordello.
Baietii vin pentru a treia oara la Bucuresti si, daca nu i-ati cunoscut pana acum, credeti-ma ca primele doua intalniri au fost „bine, bine de tot”. Asa ca gata, acum e chiar musai sa „start wearing purple, wearing purple”. Nu o zic doar eu, nu o zic doar ei, ci si pictorialele de moda, ca tot ne aflam intr-o revista cu target feminin.
Acum sa va povestesc cate ceva despre turneul asta. Numele ii este sugestiv si inca din plin: We Comin’ Rougher. Eu ii cred pe cuvant si bine ati face sa procedati si voi asijderea. Oamenii canta gypsy punk. Ceea ce, precum bine stim, e un cocktail flambat, capabil de combustii spontane. Celor doua ingrediente principale li se adauga cate un dash de ska, reaggae, dub, flamenco, rap. Numai gusturi unul si unul.
Trupa asta, al carei nume combina literatura rusa de esenta nobila cu… placeri ceva mai vinovate si mai carnale, stie sa creeze atmosfera. Prima data i-am ascultat live la festivalul de la Sziget intr-un cort incapator devenit neincapator si transformat intr-o constructie extrem de instabila datorita lor. Pur si simplu, la Gogol Bordello, nu ai cum sa stai linistit si cuminte. Chiar sa-ti impui. Vei constata ca propriul corp nu mai raspunde la comenzi si ca cei noua membri ai trupei adunati din toate colturile parfumate ale lumii (Ucraina, Rusia, SUA, Ecuador, Israel, Etiopia, Thailanda, Hong Kong) pun stapanire pe el fara drept de apel. Urmeaza un delir intens, o nebunie, o explozie de muzica gypsy nobil insotita de acordeon, vioara, saxofon, trompete sau tobe.
Trans-Continental Hustle este cel de-al cincilea album al celor de la Gogol Bordello si a aparut in aprilie anul trecut. Este produs de Rick Rubin, care a colaborat cu nume sacre precum AC/DC, U2, Red Hot Chilli Peppers sau preferatul meu, Johnny Cash. Contributia lui Rick Rubin a fost posibila gratie lui Tom Morello de la Rage Against the Machine care i-a recomandat pe cei de la Gogol Bordello dupa ce le-a vazut un show din Los Angeles. Piesele de pe acest album pastreaza ceva din parfumul brazilian al vietii pe care Eugene Hutz o duce in tara sud-americana de vreo doi ani. Nu va inchipuiti insa ceva idilic. Nuu, e mult social acolo, multa satira, dar mai ales multa viata.
Pe Eugene Hutz, sarmantul si pitorescul vocal, il puteti vedea si in „Everything’s Illuminated”, un film pe care vi-l recomand calduros, jucand un personaj deloc indepartat de prezenta lui pe scena. Cu alte cuvinte, la fel de colorat, la fel de viu, la fel de „flamboaiant”. De altfel, motto-ul lui, pe care l-a imprumutat de la romancierul american Bukowski este: „What Matters Most Is How Well You Walk Through The Fire!!”.
Asadar, mergem prin foc pe 9 martie la Sala Palatului. Bilete gasiti aici, dar si in magazinele Orange, Vodafone, Germanos si librariile Humanitas. O sa mergem bine, va zic eu.
Am fost aseara la ei, a fost super!!!!
We love you, Eugene!