Corsica – insula lui Napoleon

Daca va doriti o destinatie mai aparte, marcata de frumuseti naturale dar si de o personalitate istorica deosebita, alegeti Corsica.

Situata in Marea Mediterana, in sud-estul Frantei, regiunea Corsica, aflata pe insula cu acelasi nume, a devenit renumita datorita celui care s-a nascut aici in 1769 si anume Napoleon Bonaparte. Ca urmare chiar si acum anunturile turistice din Paris o prezinta ca pe cea mai originala provincie a Frantei.

Corsica e plaja si munte, iar dinspre mare accesul pe insula e un urcus. Aici se calatoreste ori pe tarm, ori pe creste, iar vegetatia inseamna sau padure sau hatis inmiresmat. De aceea pamanturile cultivate, pasunile, par ascunse de perdele de verdeata. Iar peste toate straluceste soarele Mediteranei, pe cer inalt si pur, rasfrant in calmul golfurilor albastre.

S-a spus adesea ca insulele alcatuiesc o lume aparte, inchisa intre barierele naturale ale tarmurilor, intr-o izolare care timp de veacuri a impus o diferentiere de restul lumii. Corsica a iesit din acesta izolare si a devenit obiectiv de atractie turistica, in mod special din 1969, anul in care s-au aniversat doua veacuri de la nasterea Imparatului. Sunt putine locuri in lume unde un spatiu atat de restrans poate evoca, in atatea forme, amintirea unei personalitati. La Ajaccio, capitala Corsicii, ai impresia ca fiecare privire este supusa unui soc evocator, indiferent unde ai indrepta-o.

Pe Napoleon il evoca zidurile si strazile, suvenirurile pe care le gasesti oriunde. Oricare localnic te poate indruma spre ulita ingusta unde este casa in care s-a nascut, spre Catedrala in care se afla cristelnita in care a fost botezat, spre grota de la Casona, unde se spune ca-si cauta tihna meditatiei, spre capela imperiala unde se afla mormintele parintilor, fratilor si ale altor rude apropiate. Pietele orasului, parcurile sunt impodobite cu monumente napoleoniene, statui din bronz sau din marmura alba; papusi infatiseaza soldati ai armatei sale: grenadieri in haine albastre, cu plastron alb si epoleti rosii, vanatori cu haine verzi, husari din regimentele de garda.

In exil, pe insula Sfanta Elena, Napoleon isi marturisea parerea de rau : << As fi vrut sa imbunatatesc soarta frumoasei mele Corsica. Dar vai, rasturnarile au venit si n-am putut sa-mi indeplinesc proiectele...>> Inutile regrete. Prin numele sau el a dat Corsicii faima si i-a adus o dezvoltare care a depasit peste ani masurile posibile ale administratiei imperiale.

Corsica e si locul unde arheologii au scos la iveala stranii vestigii ale unei civilizatii megalitice, locul unde legendele si cantecele populare evoca tainele unor popoare stavechi ce au populat insula inca din antichitate.

Corsica pastreaza, sub presiunea banalitatii si uniformitatii vietii mondene, o nota de individualitate, o expresie aparte. Este ea insasi, in peisaj si in suflet. Caci un suflet corsican exista fara indoiala, chiar daca literatura de duzina l-a rezumat, simplificindu-l, la vendetta – cumplita si cruda razbunare. Cutitele corsicane, cu lama lunga si subtire, care se strang ca briceagul, poarta si acum scris in lungul otelului < la vendetta corsa>. Istoria Corsicii atesta insa, prin existenta unor mari personalitati, un suflet luptator, independent, tenace, darz.

Pentru a descoperi mirajul real al acestei insule, pentru a asculta legendele din vechime, pentru a-ti imbogati memoria cu amintiri deosebite si colectia de suveniruri cu unul sau mai multe obiecte ce releva personalitatea lui Napoleon, trebuie sa ajungi acolo.