Multe mamici, se intreaba la un moment dat, daca este bine sau nu, sa doarma cu copilul lor. Si bineinteles ca fiecare, incepe sa isi dea cu parerea si in functie de experienta proprie sau parerea lui despre acest lucru „asediaza” biata mama si asa derutata.
In primul rand, trebuie sa stim ca nu exista o reteta general valabila pentru acest lucru. Copiii, familiile din care provin sunt diferite, starile, sentimentele pe care le traieste mama si copilul ei sunt diferite. Ceea ce a fost bun pentru noi, poate sa fie o solutie gresita pentru altii
Sunt bebelusi care se simt in siguranta in patutul lor si nu au nici o problema sa doarma singuri acolo. Sunt bebelusi care doresc atentia mamei si mai ales noaptea sau atunci cand se simt bolnavi, speriati. Majoritatea avem in cap, ca un copil care se invata sa doarma in pat cu mama lui va strica intimitatea conjungala. Dar, o mama care se scoala din 5 in 5 minute sa mearga in camera copilului ca plange, va mai putea sa aiba grija de ea, de sot, de copil? Asa ca situatiile vor fi diferite, in functie de copil si nevoile lui.
Cunosc copii care desi au dormit cu mama, la varsta de 3.6 luni au cerut ei sa aiba patutul si intimitatea lor. Cum la fel stiu copii de 11 ani, care inca adorm in prezenta mamei, pentru ca ea ii ajuta sa se linisteasca. Vor face asta toata viata? Ma indoiesc. Asteptati varsta adolescentei, cand o sa va doriti sa va mai tina in brate sau sa va doreasca prezenta.
Nu exista solutii general valabile si cred cu tarie ca o mama echilibrata, va stii intotdeauna ce este mai bine pentru copilul ei, decat toti „sfatuitorii” bine intentionati.