Tin minte ca si atunci cand am devenit “femeie” m-am simtit tare ciudat. Eram un pic speriata si debusolata si lipsa de reactie a mamei a facut ca acel eveniment sa fie si mai traumatizant. Nu intelegeam cu ce am gresit. Nu gresisem evident cu nimic. Ea isi plangea probabil fetita transformata brusc in „femeie”.
La liceu ajunsa m-am indragostit de primul meu “prieten” serios. Care imi impartasea sentimentele si parea ca o sa imbatranim impreuna. Experimentam tot felul de lucruri, intalniri secrete, tineri de mana, atingeri. Fumam impreuna, ne cumparam tigari la bucata pentru ca nu aveam prea multi bani si oricum am fi riscat sa ni le gaseasca parintii. Ei nu stiau ca fumam. Sau cel putin asa credeam noi. Ne inregistram unul altuia casete si ne scriam scrisori de dragoste. Intr-un sfarsit de saptamana s-a intamplat ca parintii mei si ai lui sa fie plecati din localitate. Am ramas singura ziua, urmand ca seara sa dorm la bunicii mei.
Dimineata am mers acasa la el si dupa putin timp am inceput sa ne exploram corpurile. Ma cuprindeau sentimente amestecate, asa cum se intamplase si in trecut si nu stiam exact ce vreau. Stiam insa ce nu vreau: sa imi pierd virginitatea inainte sa ma marit.
La un moment dat m-a anuntat ca m-a deflorat cu degetele si ca ii pare nespus de rau. A inceput sa planga si in cateva minute am plecat de acolo. Nu stiam nici macar ce inseamna asta, doar ca vazusem cateva pete de sange.
Sentimentul pe care l-am avut toata dupa amiaza si seara respectiva il tin minte si acum si nu cred ca il voi uita vreodata. Figura lui nu prea o mai tin minte. Cel mai mare regret al meu este ca l-am lasat, fara sa stiu ca exista acest risc, sa imi ia cel mai de pret dar.