fbpx

Dragostea in lift

Dragostea in lift

Privite prin asemenea instantanee fotografice, asa cum ni se intampla de cele mai multe ori cand ne uitam la vietile altora, povestile de dragoste seamana cu lifturile: isi ascund dinamica evolutiei, vectorul miscarii. Incremenirea de o fractiune de secunda nu spune nimic, diafragma noastra nu lasa inauntru decat aparente, nu si substante. O dupa-amiaza petrecuta cu doi vechi prieteni, cuplu cu aparenta solida, despre care afli, la scurta vreme, ca au divortat, s-au despartit. Cum, domne, ei? N-are cum, erau de atatia ani impreuna, nu pareau… Si te intrebi: exista in fotografia mintii tale vreun detaliu care sa fi putut trada evolutia lucrurilor? Vreo sageata, vreun beculet aprins pe panoul de comanda al liftului, care sa spuna: sus, jos?

Citeste si:  Gelozia distruge iubirea

Mai derutant mi se pare insa cand ti se intampla tie insuti ca, privindu-te, sa nu stii daca urci sau cobori. Tot cu liftul, cu liftul! Ati observat ca, daca nu esti atent la momentul plecarii, nu-ti mai dai seama daca ai luat-o in jos sau in sus? Miscarea constanta nu e perceptibila de corpul uman, simtim doar acceleratia si frana. Si daca nu sunt bruste, nici macar pe-alea.

Citeste si:  Fata nevazuta a casniciei - stradania de zi cu zi

Da, si mi se intampla si in viata, ba chiar mai des.Adica, nimic nu pare sa se fi schimbat. Uite, conversatia e aceeasi. Filmul de miercuri seara, dancingul de sambata. Micul dejun si cina. Sexul…

Abia tarziu, prea tarziu, iti dai seama ce se intamplase. Pe nestiute, intr-o seara oarecare, liftul probabil ca ajunsese sus de tot. Statuse o clipa, iar apoi incepuse sa coboare. Spre iad, spre nimic, spre altceva. Desigur, pe termometru, dragostea paruse la fel de calda, ce pacat ca n-avusesesi si un barometru care sa iti prognozeze furtuna. Te pacalisera fotografiile: erai tot pe-acolo, intre etaje, dar mergeai in jos. Din cadru iti disparuse sufletul. Incepeai sa fii natura moarta.

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.