fbpx

Timiditatea sexuala

In plina epoca de emancipare sexuala, exista femei care nu se pot bucura de fructele apetisante ale ultimelor decenii in ceea ce priveste libertatea recent castigata. Un anumit tip de inhibitie le pune piedica, iar demersul lor nu mai cunoaste deznodamantul fericit pe care ar fi trebuit sa-l aiba. Asa cum timiditatea pe plan social poate fi un obstacol serios in calea dezvoltarii personale, si cea pe plan sexual poate aduce serioase prejudicii atingerii acelei stari de implinire, dupa care tanjim toate. Faptul ca n-ai avut curajul sa spui la un moment dat ceea ce doreai, de fapt, sa spui, sa faci un gest dupa care tanjeai, te va lasa prada unei stari de nemultumire, care va degenera in cele din urma in frustrare.

Timiditatea functioneaza ca o catusa de plus, dar care actioneaza cu taria fierului. Ea inlantuie cuvintele si gesturile. Poate fi trecatoare, o slabiciune de moment, poate sa fie resimtita doar ca o jena usoara sau, din contra, poate capata dimensiunile unui handicap.
Unde isi are radacinile aceasta retinere in a ne exprima liber? Ea provine din teama noastra de a nu fi judecate. La un moment dat, toate am experimentat timiditatea in pat, oricat de sigure pe noi am parea in alte contexte. Ceva ne-a blocat, ceva ne-a paralizat intr-un anume moment, facandu-ne incapabile sa reactionam asa cum am dori.

Timiditatea sexuala este tot forma unei inhibitii ce poate fi redata sub formula: „Mi-ar placea, dar nu pot”. Ne autocenzuram din neputinta, ne este foarte greu sa ne exprimam dorintele, placerile, ne este teama sa iesim din limitele unui scenariu in care ne simtim in siguranta, in care nu riscam nimic, dar, din care, odata incheiat, iesim frustrate. Cauzele pot fi multiple, avandu-si sursa fie intr-o educatie prin care am fost invatate sa asociem sexul cu ceva murdar si gresit, fie anumite complexe care ne fac sa ne limitam expunerea corpului in fata privirii celuilalt, tradand o completa lipsa de incredere in sine. Oricare i-ar fi cauza insa, timiditatea se naste din teama de a fi judecati, expusi, blamati.

Loredana, una dintre prietenele mele, imi spunea ca o ingrozeste gandul celor 10 kg pe care le are in plus si ca, daca nu le-ar avea, ar fi mai indrazneata, s-ar concentra asupra placerii in sine si mai putin asupra colaceilor pe care ii creeaza un abdomen nu tocmai plat. In permanenta, analizeaza figura iubitului ei pentru ca e ingrozita sa nu-i descopere cumva o expresie de dezgust.

Un astfel de complex duce la complicarea vietii sexuale. Spontaneitatea, sentimentul ca esti in largul tau, naturaletea se pierd. Corpul este in permanenta analizat si ajunge sa fie perceput ca un dusman. Din aliat, ne devine inamic. Mediatizarea excesiva a unui corp perfect, fara pliuri, fara surplusuri, duce la crearea de complexe, indiferent de varsta si de statut social. Avand constiinta propriilor defecte, ajungem sa tanjim dupa o perfectiune imposibila si inumana, in cele din urma.

Decat sa luptam impotriva corpului nostru, cu ura si cu incrancenare, mai bine ar fi sa incepem sa ne reimprietenim cu el, din interior inspre exterior. Stiu ca probabil am fi mai tentate sa ascundem motivul jenei, al timiditatii noastre. Dar asta nu este o solutie reala. Pana la urma nu poti sa-ti ascunzi in dulap celulita, nu? Exista cateva metode de baza, dintre cele mai practice, care te vor face sa fii mai aproape de corpul tau, sa-l percepi si sa te identifici cu el: masaj, yoga, o dieta sanatoasa, terapie corporala. Poate ti se pare ridicol, dar astfel de gimnastici te vor face sa te simti mai bine cu propria ta persoana. Nu ai cum sa schimbi niste date genetice, insa poti invata sa traiesti in armonie cu ele. Si, crede-ma, uneori nu dimensiunile standard atrag, ci aerul pe care-l degaji, acel „je ne sais quoi”. Aerul acela porneste de undeva dinauntrul tau, dintr-o bunastare si sanatate interioara. Toate metodele simple de mai sus, daca sunt aplicate si urmate cu fidelitate, vor avea drept rezultat final faptul ca vei inceta sa-ti mai privesti corpul din afara, ca si cum ar fi un obiect si vei incepe sa il simti din interior. Se spune ca amanti desavarsiti sunt cei care isi traiesc sexualitatea dinauntru, in parteneriat total cu corpul care sunt si nu cu corpul pe care-l poseda.

Citeste si:  Fantezii sexuale II

In alte cazuri, problema si complexul nu sunt legate de corp. O personalitate in aparenta dezinvolta se poate bloca odata ajunsa in pat si atunci ajungem la concluzia ca siguranta afisata era, de fapt, simulata, ca persoana respectiva are ceva puncte nevralgice la capitolul respect de sine si incredere in propriile capacitati. Tot o parere proasta despre sine poate duce la alegerea inconstienta a unor parteneri inferiori din multe puncte de vedere. Asa ca daca observati un cuplu ciudat, format dintr-o printesa si un cioban, stiti unde sa va uitati. Printesa se simte, de fapt, spalatoareasa cea mai umila de la palat. Daca scenariul se repeta, daca printesa alege numai si numai „ciobani”, atunci ar fi cazul sa-si puna niste intrebari.

Anumite dorinte nu sunt niciodata exprimate de teama ca celalalt ne va privi cu alti ochi „dupa”. O alta prietena a mea imi spunea ca una dintre fanteziile ei este sa joace rolul unei prostituate in pat, dar ca nu va indrazni niciodata sa vorbeasca despre asta intrucat ii este teama ca, odata actul incheiat, iubitul ei nu o va mai respecta. In acelasi timp, recunoaste ca viata lor sexuala este cam prea cuminte si spera ca acest lucru sa nu devina pricina unei frustrari in curand.
Asta ne face sa ne gandim la un lucru: daca partenerul nostru nu este prea indraznet, asta nu inseamna neaparat ca nu-si doreste, ca este lipsit de imaginatie, ci doar ca nu reuseste sa dea curs si glas fanteziilor lui. In mod paradoxal, o astfel de timiditate, de teama de a fi judecati de catre celalalt, se poate instala si in relatiile de durata. Aici sursa trebuie cautata intr-o anumita stare de conformism „caldut”, de rutina confortabila. Cei doi si-au ales niste roluri si li pare riscant orice fel de modificare adusa „partiturilor” pe care le interpreteaza. Ne gandim ca celalalt s-a obisnuit cu un anumit tip de comportament si ca este dificila trecerea de la „mama” la „curtezana”, de exemplu.

In intimitate, exista un subterfugiu la care putem apela atunci cand ne e teama sa spunem lucrurilor pe nume. Putem sa-i facem noi partenerului ce ne-ar placea ca el sa ne faca noua. Ar fi un pas, timid, intr-adevar, dar totusi un pas spre relaxarea atmosferei. Modificari subtile, la nivel verbal si gestual, treptate pot duce la cresterea increderii. Pana la urma, timiditatea exista si pentru a ne aminti ca o sexualitatea se hraneste si din emotii, nu numai din trup.

Citeste si:  De ce esueaza relatiile noastre?

Uneori suntem tentate sa spunem „nu sunt timida, sunt pudica”. Adesea se intampla ca cei doi termeni, timiditate si pudoare, sa se confunde. Totusi se cuvine facuta o diferentiere: poti sa mergi pe plaja la nudisti, deci sa nu ai nicio retinere in a-ti expune corpul, chiar si strainilor, dar sa fii incapabila sa-ti dezvalui sentimentele. Sau invers: sa povestesti oricui, cu lux de detalii, toate intamplarile vietii tale intime si sa faci plaja acoperita de un cearsaf. Sigur, pudoarea este pana la urma o reactie normala. Poti fi pudica fara ca asta sa insemne ca esti si timida. Esti pudica pentru ca nu vrei sa arati ceva, „dezbracarea” are loc in limitele dorite de tine. Atunci cand esti timida, ai vrea sa te dezbraci, iti doresti asta, dar nu poti. Timiditatea constituie o piedica in calea dezvoltarii unei sexualitati sanatoase, pudoarea nu. Explicatia este foarte simpla: pudica se simte bine in pielea ei, este impacata cu sine, traieste conform dorintelor si principiilor sale. Timida, nu. Timida este blocata, paralizata de teama. Ea nu se afla unde-si doreste, ea se afla intr-o pozitie impusa.

Trebuie facuta insa precizarea ca, la adolescenti, timiditatea reprezinta ingredientul necesar unei perioade de tranzitie. Ea este necesara construirii identitatii, maturizarii, adesea parazitate de banalizarea pornografiei. Pana la urma, un adolescent care trece prin aceasta etapa este unul care se construieste interior. Cei care aleg sa joace roluri de macho sau de femei usor abordabile inca din varsta adolescentei nu fac altceva decat sa reproduca niste modele, niste stereotipii a ceea ce cred ei ca reprezinta sexualitatea. Este evident faptul ca nici lor nu le face placere rolul interpretat, caci sexualitatea nu inseamna doar performanta fizica. Pentru un adolescent, timiditatea acelor ani are ceva frumos, poetic, este drumul transformarii larvei in fluture.

.

4 Comentarii
  1. Am avut o prietena care refuza orice fel de relatie cu sexul opus din timiditate. daca se apropia cineva de ea, nu stia cum sa fuga mai repede. Nu era grasa, sau urata, era o fata normala.

  2. In adolescenta eu ma spalam o ora pe maini cu sapun daca din greseala ma atingea vreun baiat. Ce sarut si alte alea? Erau inadmisibile din punctul meu de vedere. Ma murdareau. Fugeam de baieti ca de dracu. Culmea e ca ei trageau la mine. Toate ma invidiau. Iar eu ii uram pe toti. A fost destul sa cunosc pe cineva indeajuns de matur si atractiv sa ma vindece si sa ma converteasca spre placere – definitiv.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.